CORESPONDENŢA LUI AARON FLORIAN ŞI SIMION MIHALI CU TIMOTEI CIPARIU

 

IOANA  BOTEZAN

Cluj-Napoca

 

                Din vasta corespondenţă primită de savantul şi omul de cultură Timotei Cipariu s-a editat un volum înainte de anul 2001[1]. Volumul s-a întocmit selectiv şi, de aceea, au rămas nepublicate cel puţin tot atâtea scrisori. Ele ar merita să vadă lumina tiparului, deoarece ar aduce un serios aport la istoria culturii şi a vieţii politice româneşti din secolul al XIX-lea. Mai jos publicăm câteva din aceste epistole primite de filologul blăjean de la Aaron Florian şi Simion Mihali care au intrat relativ recent în fondul Blaj, păstrat la Arhivele Naţionale din Cluj-Napoca. Cel dintâi a funcţionat ca profesor în Ţara Românească între 1826-1848, iar al doilea va trece la sud de Carpaţii Meridionali în 1860 şi va desfăşura tot o activitate didactică la Craiova. Amândoi vor mijloci importante schimburi şi legături culturale între românii din Transilvania şi cei din Ţara Românească şi Moldova care, din 1859, se vor uni într-un singur stat cu numele de România.

                Aaron Florian s-a implicat în revoluţia din 1848 care a avut loc în Ţara Românească. După înăbuşirea acesteia a revenit în Transilvania, provincia sa natală, participând şi aici la evenimentele revoluţionare care s-au desfăşurat până în august 1849. Fiind un bun cunoscător al limbii germane, după înfrângerea revoluţiei ardelene s-a stabilit la Sibiu. Aici s-a străduit să colaboreze cu ceilalţi lideri ai românilor pentru a obţine din partea autorităţilor habsburgice îndeplinirea promisiunilor făcute în timpul războiului civil, când au luptat alături de armatele austriece contra insurgenţilor maghiari. De la Sibiu i-a adresat lui Timotei Cipariu şapte scrisori în anii 1851-1852. Ele reflectă, de aceea, realităţi din primii ani ai neoabsolutismului habsburgic instaurat după înfrângerea revoluţiei din 1848-1849.

                După cum reiese din prima epistolă, având data de 4 octombrie 1851, colaborarea cu autorităţile austriece de la Sibiu era pe punctul să se concretizeze în trimiterea sa la Viena, pentru a face parte din colectivul care traducea legile habsburgice în limba română. Cooptarea lui se datora, fără îndoială, lui Ioan Maiorescu, aflat deja la Viena ca membru al acelui colectiv, cu care a legat o trainică prietenie în timpul şederii lor în Ţara Românească de dinainte de 1848. Cu acest scop a trimis în capitala imperiului actele necesare. Între ele menţiona un atestat favorabil al Starostiei din Craiova despre comportamentul său în 1848, precum şi o notă a Guvernului Ţării Româneşti care îl lăuda şi da asigurări că revoluţia de acolo n-a fost îndreptată contra intereselor Austriei. Dar, în raportul întocmit de un lider sas, Wilhelm Löw, pe lângă recomandarea laudativă şi sublinierea meritelor sale, figurau şi câteva rânduri ce cuprindeau unele suspiciuni sau calomnii, generate de „fantoma ideologiei liberale” din Ţara Românească.

                Datorită acestor suspiciuni, în a doua scrisoare, din decembrie 1851, Aaron Florian preciza că plecarea lui la Viena s-a întârziat câteva zile fiindcă ministrul de resort din capitala Imperiului habsburgic i-a cerut atât certificatul de botez, care să ateste că s-a născut în Ardeal, cât şi o confirmare de la Bucureşti că n-a fost naturalizat acolo. Din a treia scrisoare, expediată în martie 1852, reiese că a primit atestatul de la Bucureşti pe care-l aştepta Ioan Maiorescu, însă defavorabil, din moment ce se plânge că „ciocoii îşi bătură urât joc de mine”. Foarte probabil că actul respectiv a contribuit la amânarea numirii lui în postul de la Viena până la sfârşitul anului 1852. De aceea, la un moment dat s-a gândit să accepte propunerea domnitorului Ştirbei de a se reîntoarce în Ţara Românească. A trebuit însă să renunţe la această intenţie, deoarece subordonarea lui Ştirbei de către ruşi a făcut ca prezenţa ardelenilor să nu mai fie dorită în Ţara Românească. De abia în pragul primăverii anului 1853 Aaron Florian va fi numit oficial în colectivul de traducători de la Viena, după cum reiese dintr-o scrisoare trimisă lui Timotei Cipariu de către Ioan Maiorescu, prin care el preciza: „Aştept pe Aaron ca să mă mai uşiorez”[2].

                Amânarea plecării lui Aaron Florian la Viena până la începutul primăverii anului 1853 explică de ce corespondenţa începută de el cu Cipariu în 1851 continuă şi în 1852. Deşi ea se rezumă doar la câteva epistole, conţine informaţii importante din punct de vedere politic şi cultural. Informaţiile de natură politică se referă la: schimbarea cancelarului şi a consilierilor Camerei Aulice a Transilvaniei de la Viena; perspectivele deschise saşilor de a ocupa funcţii în aparatul de stat ardelean în condiţiile impunerii limbii germane în administraţie şi justiţie; vizita împăratului Francisc Iosif din 1852 la Sibiu; posibilitatea domnitorului Ţării Româneşti, Ştirbei, de a avea o întâlnire cu împăratul; obstrucţia făcută de patriciatul săsesc năzuinţelor de emancipare ale românilor.

În legătură cu eventualitatea numirii la cârma Cancelariei Aulice a fostului ministru al justiţiei baronul Nádasdy Ferenc, dar şi a înlocuirii lui Gabriel Dorgo din funcţia de inspector gubernial al şcolilor româneşti, autorul corespondenţei îl informa pe Cipariu în prima scrisoare. Tot în această scrisoare preciza că saşilor, care au concurat la ocuparea unor funcţii, li se pretindea să declare că vor accepta să fie trimişi în orice parte a Transilvaniei.

Dar cel mai important eveniment politic la care s-a referit Aaron Florian, în 2 scrisori, poate fi considerat cel privind vizita împărautlui la Sibiu. Epistolele datează din iulie 1852, când a avut loc vizita monarhului. În ambele relatează despre pregătirile efectuate cu ocazia evenimentului. Programul întocmit cu acest prilej nu prevedea primirea de către Francisc Iosif a unei deputăţii sau delegaţii naţionale, ci cel mult o defilare succesivă a saşilor, maghiarilor, românilor şi ţiganilor. Totuşi considera că românii trebuiau să se prezinte la împărat pentru a-l saluta şi a-i mulţumi că i-a scăpat de iobăgie şi le-a permis să fie consideraţi egali cu celelalte popoare ale monarhiei în faţa legii. În acest sens se considera necesar ca fiecare parohie să trimită la Sibiu câte 5-6 reprezentanţi, iar aceştia să fie grupaţi pe comitate, scaune şi districte. Românii aveau posibilitatea să atragă atenţia şi bunăvoinţa monarhului cu prilejul serbării preconizate după masă în Dumbravă, când se prevedea prezentarea unei nunţi româneşti şi jocul căluşarilor. Se sconta că mai ales jocul căluşarilor putea să-i creeze o impresie deosebită. De aceea Aaron Florian îi scrie lui Cipariu să pregătească o echipă de 30-40 de tineri studioşi de la Blaj care să vină cu două zile mai devreme la Răşinari, unde li se asigurau condiţii de cazare şi aveau posibilitatea să-şi completeze costumaţia, inclusiv cu clopoţei, dacă nu dispuneau de ei. Făcea această propunere, deoarece căluşarii erau o creaţie a românilor de pe Mureş şi de pe Târnave care includea şi Blajul[3].

Din corespondenţa lui Aaron Florian rezultă că vizita împăratului a prilejuit intelectualilor români de la Sibiu discutarea oportunităţii prezentării unei eventuale petiţii, prin care să se ceară aprobarea înfiinţării unei Societăţi literare şi a unei Academii de drept. Chestiunea înfiinţării unei instituţii de învăţământ cu profil juridic pentru români a fost ridicată printr-un memoriu înaintat Curţii imperiale de către delegaţia care s-a aflat la Viena din toamna anului 1849 până în 1851. Reactualizarea ei se impunea deoarece, după cum relata Aaron Florian în prima scrisoare, saşii au făcut „arătare” către ministerul vienez că românii nu ar fi apţi pentru învăţătură şi deci nu ar vrea să aibă şcoli proprii. La această aserţiune autorul scrisorii exprimă părerea că episcopul Şaguna ar trebui să atenţioneze guvernul că numai la Academia săsească de Drept din Sibiu se aflau aproape 300 de studenţi români.

Ca răspuns la aserţiunea saşilor, Ioan Maiorescu s-a grăbit să ceară guvernului central de la Viena aprobarea pentru înfiinţarea Academiei.  La rândul lor, Avram Iancu, Simion Balint şi Axente Sever au donat cei 2500 de florini, din premiul de 9500, primiţi ca recompensă imperială datorită eroismului dovedit de ei în timpul războiului civil. Donaţia urma să pună bazele unei fundaţii care să contribuie atât la înfiinţarea unei facultăţi cu profil juridic, cât şi a unei Asociaţii culturale menită să stimuleze studiul limbii şi creaţiile literare. În scrisoarea adresată lui Cipariu în primăvara anului 1852, ca şi în epistolele ce i le-a trimis lui G. Bariţiu tot autnci, Aaron Florian dădea o înaltă apreciere gestului celor trei luptători români pentru cauza emancipării naţionale. Totodată informa că aceştia şi-au exprimat dorinţa ca pentru administrarea fundaţiei să se constituie un comitet format din Gabriel Dorgo, Paul Vasici, Andrei Mureşianu, George Bariţiu şi autorul epistolei. În postura de membru al comitetului preconizat, acesta din urmă le adresa lui Bariţiu şi Cipariu propunerea de a contribui la elaborarea proiectului Statutelor fundaţiei. Chiar în primele rânduri ale scrisorii pe care i-o trimite lui Cipariu la 7 iunie 1852 îl înştiinţa că i-a primit proiectul de Statut şi-i mulţumea pentru ideile pe care le conţinea. În aceeaşi scrisoare îi cerea sfatul lui Cipariu în legătură cu trimiterea Statutelor spre aprobare la Guberniul Transilvaniei fie numele celor trei fondatori, fie a celor cinci membri propuşi de aceştia pentru a constitui comitetul de administrare a fundaţiei.

                Referitor la Academia de Drept îi recomanda lui Cipariu să citească numărul recent al „Gazetei Transilvaniei”, din care rezultă că Guberniul refuza înfiinţarea ei, invocând existenţa celor de la Sibiu şi Cluj, unde românii aveau dreptul să se înscrie, la fel ca şi saşii sau maghiarii. Faţă de acest refuz îl ruga să-şi dea părerea asupra modului cum s-au gândit blăjenii să acţioneze. Cei din Sibiu au convenit să recurgă la proteste din partea comunităţilor mai mari de la Braşov, Răşinari, Sălişte, Alba Iulia, Abrud etc. Nici în ce privea Asociaţia culturală Guberniul nu-şi va da aprobarea, dând de înţeles că vedea în ea doar „Dacia”[4].

                Aaron Florian releva în scrisorile lui că acţiunile pentru obţinerea aprobării oficiale, atât în chestiunea Asociaţiei culturale, cât şi a Academiei juridice, ar fi trebuit susţinute concertat şi cu perseverenţă deopotrivă de către ortodocşi şi greco-catolici, în frunte cu înalţii lor prelaţi. El constată însă cu regret că între cele două confesiuni prăpastia se adâncea tot mai mult. Încă în prima scrisoare îi aduce la cunoştinţă lui Cipariu că a reuşit să-l convingă pe Şaguna să renunţe la „anatema” pe care voia s-o arunce împotriva literelor latine printr-o adresă trimisă Guberniului. Controversa se datora folosirii acestor litere la tipărirea Abecedarelor. Deocamdată s-a tipărit „bucoavna cu 43 de slove bârsane” şi numai după epuizarea ei va apare Abecedarul cu litere latine. Spre sfârşitul epistolei din 7 iunie revenea la problema Abecedarului, arătând că de la ministerul de resort a venit deja aprobarea pentru apariţia lui separată pe confesiuni. Episcopului Şaguna i s-a acceptat Bucoavna sa cu litere chirilice pentru şcolile primare ortodoxe. S-a admis şi Abecedaurl cu litere latine pentru şcolile greoc-catolice, considerat mai bun prin conţinut şi formă, dar prea scump. De aceea s-a lucrat la altul, mai ieftin, ce va apare la Viena, la care a lucrat şi autorul scrisorilor. Elaborat după metoda lui Becker, a rămas cunoscut ca Abecedarul lui Aaron Florian.

                În scrisoarea din 7 iunie îşi exprima din nou regretul că abisul dintre cele două confesiuni continua să se lărgească, ameninţând „să cadă întreaga naţiune în el”. Dezbinarea a ajuns în acel stadiu în care era cu neputinţă a se mai acţiona solidar ca în 1791 pe vremea lui Bob şi Adamovici cu prilejul Supplexului ori pe timpul lui Lemeni şi Moga faţă de legea votată de Dieta nobiliară dintre 1841-1843. Disensiunile au putut fi aplanate greu şi cu ocazia vizitei împăratului la Sibiu în iulie 1852. Aplanarea o considera benefică, deoarece conjunctura poltiică din 1852 diferea mult de aceea din 1848-1849. În ultima scrisoare, din iulie 1852, Aaron Florian sublinia că dacă neînţelegerile dintre confesiuni nu se vor estompa, pe viitor petiţioanrea solidară nu va mai fi posibilă, ci numai cea individuală sau pe comunităţi ori pe confesiuni[5].

                Deşi redusă doar la şapte scrisori, corespondenţa cu Cipariu, ca şi aceea cu Bariţiu, evidenţiază rolul pozitiv jucat de Aaron Florian în mijlocirea unor schmimburi culturale între românii din Transilvania pe de o parte şi aceia din Ţara Românească şi Moldova pe de altă parte. Totodată, datorită faptului că el a stat înainte de 1848 mai mult de două decenii în Ţara Românească, prin cunoştinţele sale avea posibilităţi de a fi informat despre perspectiva unor intelectuali români transilvăneni de a fi chemaţi peste Carpaţi să îndeplinească funcţii îndeosebi în domeniul învăţământului, ca şi înainte de 1848. Astfel, prin epistola din mai 1852 îi aducea la cunoştinţă lui Cipariu numirea lui August Treboniu Laurian ca inspector general al şcolilor din Moldova printr-un decret al ministerului de resort de acolo. Îl informa, de asemenea, că şi lui George Bariţiu i s-a făcut o ofertă asemănătoare din partea Episcopiei Buzăului, care îi oferea un salariu anual de 400 de florini.

                Spre finalul scrisorii din mai, Aaron Florian s-a referit la propunerea făcută episcopului Şaguna de către stareţul mănăstirii Neamţului de a-i trimite 100 de exemplare din Apostol pentru a fi împărţite parohiilor sărace. Condiţiona însă trimiterea lor de obţinerea de către Şaguna a aprobării din partea autorităţilor austriece de la Sibiu ca transportul să fie însoţit de monahul Nifon Bălăşescu, participant la revoluţia din 1848-1849.

                Corespondenţa dezvăluie că Aaron Florian i-a intermediat şi lui Cipariu primirea unor cărţi comandate prin intermediul librarului Steihausen din Sbiiu. Astfel, chiar la începutul primei scrisori îl asigura că-i respectă pasiunea pentru studiul literaturii orientale şi-i garanta că-i va trimite pachetul cu cărţile comandate prin negustorul sau cărăuşul Savu din Mediaş. De acesta depindea însă expedierea pachetului de la Mediaş spre Blaj. Printr-o altă epistolă, din iulie 1852, îi comunica lui Cipariu că cele patru cărţi comandate a găsit la librăria lui Steihausen doar două. Librarul i-a garantat însă că peste câteva zile va primi alte exemplare din cele epuizate[6].

                Într-o proporţie mai însemnată reflectă intermedierea schimburilor culturale, îndeosebi de cărţi, reviste şi ziare, între intelectualii români din Transilvania şi cei din tânărul stat România corespondenţa purtată de Simion Mihali cu Timotei Cipariu între 1861-1868. Ea constă din 15 scrisori trimise de S. Mihali de la Craiova, Bucureşti şi Sibiu şi constituie o completare a celei apărute deja în volumul dedicat filologului blăjean[7].

                Cele 15 scrisori, pe care le publicăm mai jos, sunt precedate de alte patru expediate fie din Blaj, fie din Zlatna între 1854-1858. Ele se explică fie prin necesitatea de a i se furniza informaţii în vederea elaborării unor manuale ori cărţi cu caracter didactic, fie prin funcţia de director al Gimnaziului sau liceului blăjean deţinută de Cipariu, căruia S. Mihali, ca profesor, îi era colaborator. Dintre aceste patru epistole cea mai importantă prin conţinutul ei are data de 6 iunie 1856. Expeditorul i-o trimite din Blaj la Viena, unde Cipariu frecventa biblioteci. Prin ea îl informa mai întâi despre: darea la legat a câtorva exemplare din Compendiul de gramatică şi din Elemente de limbă; expedierea a 20 de Gramatici solicitatorilor. În continuare S.Mihali îi dezvăluia lui Cipariu că a intervenit la Consistoriul blăjean pentru a-i înainta opera sa, Istoria naturală, mitropolitului Şuluţiu pentru ca acesta să-i obţină aprobarea folosirii ei ca manual în viitorul an şcolar la gimnaziile greco-catolice.

                În aceeaşi epistolă îi aducea la cunoştinţă lui Cipariu că după Paşti s-a primit un decret gubernial prin care direcţiunea Gimnaziului blăjean era înştiinţată că anul şcolar se va încheia la sfârşitul lunii iunie. Câteva zile mai târziu o altă dispoziţie gubernială fixa data examenului de maturitate la 9 iulie. Totodată preciza că la acest examen va asista consilieurl şcolar Festl. De aceea, întreg corpul didactic îi adresa rugămintea ca pe data de 9 iulie să se reîntoarcă la Blaj în calitatea lui de director. Referitor la folosirea limbii materne la examenul de bacalaureat dispoziţia gubenrială lăsa luarea deciziei la latitudinea consiliului profesoral. Tot în vederea încheierii anului şcolar, la sesizarea profesorilor a dat dispoziţii tipografiei să tipărească 200 „testimonii scolastice”.

                Ca noutăţi în comunica sosirea la Blaj a canonicului Teodor Aron de la Oradea, precum şi a unei trupe maghiare de teatru. Aceasta a dat câteva reprezentaţii cu „Coliba lui moş Tom”. La început sala de reprezentaţie a afost arhiplină, deoarece au venit spectatori şi din localităţile învecinate. Ulterior numărul spectatorilor s-a mai rărit. Încheia cu relatarea zvonului ce se va dovedi neîntemeiat, potrivit căruia papa Pius al IX-lea ar intenţiona să introducă şi la greco-catolici celibatul şi chiar să înlocuiască ritul grecesc cu cel latin.

                Un an înainte, la 18 iulie 1855, S.Mihali i-a scris lui Cipariu din Zlatna, unde-şi petrecea vacanţa la fratele său. Din partea fratelui său, care era protopop, îi cerea 10 exemplare din Acte şi fragmente istorice, iar pe seama sa un exemplar din Principia de limbă şi scriptură[8].

                Cu scrisoarea din 13/25 august 1860 începea rolul de intermediar al lui S.Mihali în schimburile dintre centrul cultural al Blajului şi românii de la sud şi est de Carpaţi. Trimisă de la Bucureşti, în partea introductivă îl punea la curent pe Cipariu despre dispoziţiile aflate la vama austriacă ce vizau împiedicarea schimburilor de cărţi şi ziare între românii ardeleni şi cei din Principatele unite. La consulatul austriac de la Bucureşti i s-a comunicat că dintre ziare exista interdicţie numai pentru „Românul”. De aceea îi sugera lui Cipariu să apeleze la Bariţiu care, prin fabrica lui de hârtie de la Zărneşti, avea mai multe posibilităţi de a trece cărţi şi ziare peste graniţa austriacă.

                Conform înţelegerii avute înainte de a părăsi Blajul, la Bucureşti s-a interesat de manuscrisul pe care şi-l dorea Cipariu, precum şi de cartea lui Dăscălescu. Manuscrisul l-a găsit la Bibliotecă, dar data din 1843 şi nu prezenta importanţă pentru studiile filologului blăjean. Nu prezenta valoare nici cartea lui Dăscălescu, ea cuprinzând scrisori în versuri în limbajul contemporan cotidian.

                Autorul epistolei îl atenţiona pe Cipariu că-i trimite 5 florini, care reprezentau preţul următoarelor două cărţi comandate de profesorul bucureştean Andrei Nestor: a. Elemente de poetică; b. Grmatica latină pentru clasele gimnaziale II-IV, partea întâia şi a doua. Îi transmitea, de asemenea, rugămintea lui Laurian de a trimite Bibliotecii Naţionale din Bucureşti câte un exemplar din lucrările sale tipărite şi din acelea pe care le va mai elabora. Pentru sine S. Mihali îi comanda un exemplar din Poetica şi anume din cel fără Dramă, fiindcă al lui l-a dat lui G. Sion în schimbul altor cărţi.

                Ultimele rânduri ale scrisorii din august 1860 dezvăluiau că S. Mihali s-a dus la Bucureşti pentru a concura la un post de profesor în Principate, întrucât nu mai voia să suporte viaţa dură pe care a dus-o la Blaj. Banii cu care a rămas dator Muzeului blăjean îi va restitui ulterior. În final preciza că se va adresa mitropolitului Şuluţiu pentru a-l dezlega de preoţie din motive familiale[9].

                Până la urmă S. Mihali se va stabili la Craiova şi va preda la liceul de aici, ca şi la cel din Blaj, ştiinţele naturii timp de aproape trei decenii până la sfârşitul vieţii sale. Cele mai multe din scrisorile pe care le publicăm datează din 1861 şi din 1868 şi au fost expediate din Craiova. Doar două din ele le-a trimis din Sibiu, unde s-a deplasat cu ocazia vacanţei de Paşti din 1861 pentru a-şi muta familia la noua lui reşedinţă. În una din ele îl informa pe Cipariu că a cumpărat cărţi de la librarul Filtsch în valoare de 50 de florini.

                Toate epistolele din 1861, precum şi aceea din 1862 reflectă un intens schimb cultural între Craiova şi Blaj. Prin intermediul lor a comandat cărţi de la Blaj, prevalând operele lui Cipariu. Prioritate au avut cărţile cu caracter didactic necesare profesorilor şi elevilor, dar şi acelea cu profil religios pentru preoţi. Încă din prima scrisoare trimisă de la Craiova, la 25 februarie 1861, îl asigura pe filologul blăjean că operele şi publicaţiile lui reprezentau interes pentru intelectualii craioveni. Rând pe rând îi face comenzi pentru aceşti intelectuali de Gramatici, Analecte, Poetică, Purtarea de bună cuviinţă, Acte şi fragmente. Numai la 1 mai 1861 a comandat: 5 exemplare din Gramatica mare, 10 din Gramatica mică, tot atâtea din Gramatica latină, din care 5 partea întâia şi 5 partea a doua, ultimele cerând să fie trimise pe adresa lui Faur. Acesta a plecat de la Blaj, unde a predat cu numele de Covaci, împreună cu S. Mihali. La Craiova Faur preda, ca şi la Blaj, limba latină. Aşa se explică de ce el îi trimisese încă din martie 12 fl. şi 40 de creiţari pentru 7 exemplare din Sintaxa limbii latine după Schinagl, pe care le primise.

                Printre intelectualii care au făcut comenzi de cărţi la Blaj, S. Mihali îi menţionează pe protopopul Craiovei şi pe avocatul craiovean Emanuil Chinezu. Protopopul care era şi profesor de religie solicita: Ştiinţa Sfintei Scripturi, Istoria Biblică, Orologiul cel Mare cu litere latine şi Analectele. La rândul său avocatul Chinezu a comandat: 10 Gramatici mari, iar, câte un exemplar, din Gramatica română şi ortografia cu litere a lui Samuil Micu, Tratatul ortografic al lui Petru Maior, Dicţionarul de la Buda şi Dicţionarul lui Bob. Pentru directorul liceului din Craiova a cerut Anuarul Gimnaziului din Blaj pe anul 1857 care cuprindea şi studiul lui Cipariu: De nomine valachorum gentile. Într-una din epistole figura şi o comandă a unui exemplar din Istoria universală a lui Rusu.

                Comenzile de cărţi au fost însoţite de precizări privind costurile mari pretinse de oficiile poştale care în Principate erau arendate. În afara acestor costuri, dificultăţi creau şi autorităţile vamale, principalele vinovate ale întârzierii coletelor poştale cu cărţi. În cea dintâi scrisoare expediată din Sibiu, Mihali se referea şi la dificultăţile generate de schimbarea monedelor turceşti care circulau, în Principate, în galbeni şi florini austrieci. Îndeosebi ultimii erau mai greu de procurat, datorită slabei lor prezenţe la zarafii craioveni. Adaosul cerut de zarafi, împreună cu taxele ridicate pretinse de oficiile poştale, scumpeau preţul cărţilor şi făcea dificilă vânzarea lor. De aceea sugera fie scăderea preţului lor, fie acceptarea plătirii costului cărţilor în florini bancnote.

                Cea de a doua epistolă trimisă din Sibiu prezintă importanţă fiindcă S. Mihali îi propune lui Cipariu să-şi valorifice lucrările lui ştiinţifice prin oferirea lor bucureştenilor G. Sion, D. Pop Marţian, I. Maiorescu şi August Treboniu Laurian.

                Referitor la cărţile sosite de la Blaj, S. Mihali făcea observaţia că şi în Principate s-a decis, printr-un decret domnesc, înlocuirea scrierii cirilice cu litere latine, ca şi în Transilvania. Dar în Principate folosirea literelor latine diferea de aceea din Ardeal. Iată de ce îl informa pe filologul blăjean că intelectualii olteni şi munteni aşteptau o uniformizare a scrierii şi ortografiei cu litere latine. Ei reproşau ardelenilor, inclusiv lui Cipariu, că în formularea propoziţiilor şi frazelor erau tributari influenţei germane.

                Corespondenţa lui S. Mihali cu Cipariu relevă că schimbul de cărţi şi de publicaţii se efectua în ambele sensuri. Într-adevăr, autorul epistolelor intermedia şi trimiteri din Principatele Unite în Transilvania. De pildă, în scrisoarea din 19/31 august 1861 Mihali îi propunea lui Cipariu ca în contul celor 5 galbeni cu care-i era dator să-l aboneze la „Revista română”. Depsre ea afirma că avea un caracter ştiinţific şi literar, valoarea ei fiind sporită de colaborarea unor prestigioase personalităţi culturale. Importanţa ei a fost subliniată de publicaţia „La voix de la Roumanie”. Formatul revistei era asemănător cu al Cronicii lui Şincai. Apărea lunar, fiind tipărită cu litere şi ortografie latină. Îi cerea lui Cipariu să-i consulte şi pe ceilalţi profesori blăjeni, iar dacă o vor abona le-o va trimie la preţul de 1 galben pe trimestru.

                Într-o altă epistolă, din noiembrie 1861, S. Mihali îl anunţa pe Cipariu că-i expediază trei cărţulii despre Istoria românilor, toate avându-l ca autor pe A.Tr. Laurian. Una din ele era destinată şcolilor de normă sau primare, a doua claselor I şi II gimnaziale, iar a treia claselor III şi IV din gimnazii. Istoria universală se preda în gimnazii după manualul lui Creţianu, care putea fi comparat cu volumul I alcătuit de Rusu la Blaj după Pütz. Îi putea trimite şi o Geografie a Daciei apărută la Iaşi în româneşte. Ea conţinea şi o hartă a Daciei cu partea muntoasă a Ardealului mai întunecată. Geografia cu harta Daciei o putea cumpăra protopopul Craiovei în contul preţului gramticii române mari, pe care a primit-o. În afara manualului de Geografie cu harta Daciei, la Bucureşti a apărut Planiglobul cu cele cinci continente. Pe toate le putea cumpăra şi trimite prin negustorul evreu care aducea cărţi de la librăria Filtsch. La reîntoarcere putea duce comenzile la Braşov şi Sibiu, iar de acolo le va trimite la Blaj. La fel va proceda şi în 1862, când Mihali îl va informa că i-a cumpărat Povestea vorbei sub forma a trei broşuri. Preţul lor îl va scădea din banii datoraţi.

                Scrisorile din 1861 şi 1862 dezvăluiau că S. Mihali nu şi-a uitat şcolile din Blaj, unde a funcţionat ca profesor timp de aproape un deceniu. Cu intenţia de a contribui la o mai bună funcţionare şi organizare a lor şi-a permis să-i facă lui Cipariu câteva propuneri. Una din propuneri se referea la inversarea predării Geografiei şi Istoriei Ardealului la şcoala de normă din Blaj, în sensul că cea dintâi să devină manual pentru clasa a II-a, iar cea de a doua în clasa a treia.

                O altă propunere privea specializarea şi perfecţionarea profesorilor la institute de învăţământ de profil. Sistemul recrutării cadrelor didactice numai dintre absolvenţii Seminarului teologic cu patru ani de studii practicat până acum la Blaj i se părea depăşit. Din România se trimiteau tineri în Germania pentru specializare în filologia clasică, iar pentru ştiinţele fizico-naturale şi matematică în Franţa. În acest sens au întreprins măsuri şi românii bucovineni pentru gimnaziul din Suceava. Importantă poate fi considerată şi propunerea făcută lui Cipariu de a trimite la Academia de Drept din Sibiu cât mai mulţi absolvenţi ai liceului din Blaj de opt ani. El motiva că în noua conjunctură politică era nevoie de cât mai mulţi jurişti, „preoţi fiind destui ca şi aicea”. În sprijinul studenţilor jurişti de la Sibiu, avocatul Emanuil Chinezu a constituit un comitet la Craiova pentru a colecta ajutoare băneşti în favoarea acestora. Tot sub influenţa noii conjuncturi Mihali îi sugera lui Cipariu ca predarea limbii maghiare să se rezume la clasele gimnaziului inferior. În gimnaziul superior prioritate trebuia să i se acorde limbii germane.

                Din informaţiile cuprinse în corespondenţa lui Mihali reiese că după unirea Principatelor a sporit interesul şi pentru ajutorarea aromânilor dn Macedonia. Chiar în prima epistolă se referă la constituirea unui comitet macedo-român la Craiova ca filială a celui din Bucureşti. În Macedonia existau trei asemenea filiale şi se intenţiona înfiinţarea altora la Constantinopol, Viena şi Pesta. Prioritatea acestor comitete filiale era de a procura şi trimite cât mai urgent şcolilor macedo-române Abecedare, Catehisme şi broşuri care să conţină lecturi cu caracter educativ. Ele trebuiau tipărite în română şi greacă. În perspectivă se preconiza să se aducă tineri macedo-români care să frecventeze preparandiile din Bucureşti şi din alte centre urbane, urmând să deservească apoi şcolile din localităţile lor de baştină.

                În corespondenţa sa Mihali a abordat şi chestiunea mai delicată a rolului negativ jucat de I. Heliade-Rădulescu în crearea unei atmosfere defavorabilă românilor greco-catolici ardeleni. Profitând de plecarea lui Laurian în Moldova ca inspector şcolar, Heliade i-a luat locul în Eforia şcoalelor din Ţara Românească. Ca membru al Eforiei a procedat la înlocuirea manualului de Istorie a lui Laurian cu unul propriu. Manualul lui Heliade avea mai mult un caracter politico-religios şi nu naţional. Menirea lui era de a denigra catolicismul, afirmând că ar fi existat uniţi încă de pe vremea lui Carol Robert. Sub conducerea acestuia uniţii ar fi luptat cu armele în mâini pentru a submina ortodoxismul, pe care românii din Ţara Românească l-au apărat împreună cu celelalte popoare ale răsăritului, respectiv cu grecii şi slavii. Datorită înlocuirii manualului lui Laurian, I. Maiorescu şi-a dat demisia din Eforia şcolilor.

                Un articol publicat de Heliade în ziarul „Proprietarul român” dezvăluia că în spatele acţiunilor lui contra greco-catolicilor se găsea o circulară a lui Şaguna. Circulara era îndreptată împotriva: „Gazetei Transilvaniei”, „Calendarului” lui Bariţiu; Istoriei bisericeşti a lui Petru Maior; Istoriei românilor din Dacia superioară a lui Al. Papiu-Ilarian. Sub influenţa lui Şaguna, Heliade a debitat tot felul de acuze la adresa greco-catolicilor. Astfel, după el unirea cu Biserica Romei ar fi fost „stricătoare naţionalităţii române şi Bisericii ortodoxe”; uniţii ar constitui o castă privilegiată, în timp ce poporul român ar geme în servitutea iobăgească; tot uniţii ar fi dezlănţuit războiul civil din 1848-1849, iar acum voiau „a-l aprinde şi aici”; ceea ce au fost fanarioţii pentru greci, aceia sunt uniţii pentru români”. În schimb, Kossuth ar fi jucat în 1848-1849 numai un rol pozitiv, iar deputatul bihorean n-ar fi acţionat ca renegat. Evident, aserţiunile lui Heliade reflectau o mentalitate specifică spiritualităţii orientale greco-slave. De altfel, S. Mihali l-a avertizat pe Cipariu despre schimbarea „tonului” adică a atitudinii ziarelor din Principatele Unite faţă de românii greco-catolici încă în scrisoarea din august 1861 şi afirma că „toată intriga o atârna de gâtul lui Heliade”. Heliade, ca şi Şaguna, din ignoranţă sau rea voinţă, neglija rolul jucat de şcolile greco-catolice de la Blaj în făurirea Şcolii Ardelene, ca ideologie care a contribuit la formarea conştiinţei naţionale şi i-a ferit pe românii transilvăneni de deznaţionalizare în secolul al XIX-lea şi la începutul veacului următor până în 1918.

                Relativ la problema ardeleană în epistola din noiembrie 1861, S. Mihali îi semnala lui Cipariu sosirea de la Paris a broşurii care avea titlul: La Transilvanie en face des prétentions de la Hongrie – repons a la lettre du général Klapka au général Garibaldi”. Autorul scrisorii preciza că era vorba de traducerea broşurii lui Papiu intitulată: Independenţa constituţională a Transilvaniei, inclusiv a apendicelui ei, cu excepţia „exordiului şi epilogului”. Traducerea poate fi considerată o consecinţă a trecerii Imperiului habsburgic de la regimul neoabsolutist postrevoluţionar la cel liberal inaugurat o dată cu decretele imperiale din octombrie 1860 şi din februarie 1861. Fragmentar, corespondenţa lui S. Mihali conţine şi câteva informaţii de natură politică. Astfel în prima epistolă din februarie 1861 menţiona că unirea deplină a Ţării Româneşti cu Moldova era posibilă datorită atitudinii binevoitoare a marilor puteri. Dar în luna următoare scria că nu se mai auzea nimic despre unirea completă care „a amuţit”. Scrisoarea din iunie nu conţinea decât informaţia lapidară: „Ciocoii cer prinţ străin; liberalii îi combat”. Tot lapidar informa în august că în curând se va unifica poşta din Moldova cu cea din Ţara Românească, trecând sub autoritatea statului. Ceva mai ample apar comentariile în epistola din 1862. Ele se refereau la lunile imediat următoare unificării depline a Principatelor, când conservatorii au format guvernul condus de Barbu Catargiu. Liberalii se arătau foarte dezamăgiţi de faptul că toate posturile au fost ocupate de conservatori. Sesizând mentalitatea balcanică, Mihali sublinia că atât liberalii, cât şi conservatorii „tot posturi ar mânca”. De ţărani nu le păsa nici unora, nici altora. Datorită guvernării conservatoare „stânga tare s-a subţiat; mulţi din cei cu capacităţi i-au părăsit [pe liberali] trecând la dreapta”. Până şi Kogălniceanu nu-i acompania „întru toate”. La centru n-au rămas decât I. Ghica, V. Boierescu, Emanuil Epureanu şi Ştirbei cel tânăr[10].

                Între 1862 şi 1868 corespondenţa lui S. Mihali cu Cipariu se întrerupe. Ea se reia temporar spre sfârşitul iernii anului 1868, de când se păstrează cinci scrisori trimise în intervalul dintre 17 februarie şi 8 martie. Toate se referă la primirea „Arhivului” lui Cipariu de către S.Mihali şi la împărţirea acestuia diferiţilor abonaţi, cei mai mulţi profesori din Craiova. Se referă, de asemenea, la sosirea „Arhivului” cu întârziere, datorată poştei austriece. La fel a abordat şi chestiunea dificultăţilor întâmpinate în trimiterea banilor primiţi de la abonaţi în galbeni. Dificultăţile au sporit după 1867 nu numai din cauza greutăţii procurării lor, ci şi pentru că din acest an tânărul stat român avea monedă proprie, leul real ce l-a înlocuit pe cel simbolic folosit până acum doar ca monedă de calcul. Îi propunea înlocuirea galbenilor fie cu napoleoni francezi, fie cu bancnote de câte 5 florini echivalente cu 1 galben.

                În penultima epistolă din 1868, răspunzându-i lui Cipariu la întrebarea privind Protopopadicia lui Petru Maior, S. Mihali îi preciza că atunci când a fost profesor la Blaj a văzut-o la prefectul Seminarului teologic Pamfil. De aceea îşi exprima mirarea că a ajuns la protopopul din Bucerdea. Revine în ultima scrisoare la problema întârzierii sosirii „Arhivului” pentru a-i cere permisiunea ca în astfel de cazuri să se adreseze direct tiografului Filtsch din Sibiu.

                Ultima scrisoare prezenta importanţă pentru Cipariu, fiindcă în cuprinsul ei îi dă informaţiile cerute referitoare la inscripţiile şi vechimea bisericii Sfântu Dumitru din Bucovăţ. În legătură cu vechimea bisericii îi relata că, potrivit tradiţiei, ar fi fost construită pe timpul ţarului româno-bulgar Ioniţă-Asan Caloianu. A vizitat-o personal, însă inscripţiile „cele vechi de pre pereţi, dacă au fost, s-au astupat prin reparaţiile ce i s-au făcut”. A văzut o inscripţie „deasupra uşii”, dar n-a putut-o citi de jos. Din conţinutul ei reiese că biserica reprezenta o ctitorie a lui Matei Basarab. A aflat că pe la 1862 Bolliac i-a însoţit la biserică pe nişte „scrutători francezi”, care s-au folosit de scări şi au copiat-o. De aceea îi propunea lui Cipariu să se adreseze lui Bolliac pentru a-i trimite textul inscripţiei. Aceasta cu atât mai mult, cu cât actele cu donaţiile făcute de Matei Basarab bisericii din Bucovăţ era posibil să se păstreze la Arhivele Statului din Bucureşti, unde Bolliac a ocupat funcţia de arhivist. Iar dacă Bolliac nu-i putea furniza informaţia dorită, îl sfătuia să i se adreseze lui Haşdeu. Versiunea că biserica ar fi fost construită pe timpul lui Ioniţă Asan a aflat-o de la un profesor din Craiova care i-a spus că ar fi văzut o Istorie universală a lui Ghiţă Pop, profesor de limba elină de la Câmpina.

                În această istorie ar fi existat menţiunea că biserica respectivă „ar fi de pe timpul Imperiului româno-bulgar”. În încheiere îl îndemna pe Cipariu să participe la sesiunea Societăţii Academice de la Bucureşti, pentru că acolo urmau să se pună bazele ortografiei gramaticii şi limbii literare române[11].

                În concluzie, se poate afirma că într-adevăr scrisorile pe care le publicăm mai jos sunt importante pentru că întregesc informaţiile despre: istoria politică, bisericească şi culturală a românilor transilvăneni din deceniile VI şi VII ale veacului al XIX-lea: legăturile culturale din aceeaşi perioadă între românii de pe cele două versante ale Carpaţilor; disensiunile existente între românii ortodocşi şi greco-catolici din Ardeal care s-au repercutat negativ asupra acţiunilor ce vizau emanciparea naţională şi asupra unor cercuri de clerici şi intelectuali din cele două principate dunărene: rolul pozitiv jucat de intelectualii cu orizont mai larg în promovarea intereselor naţionale ale tuturor românilor etc.  

                                                                                A N  E  X  E    

                                AARON FLORIAN CĂTRE TIMOTEI CIPARIU

                                                                                                I

/Sibiu, 4 decembrie 1851/                                                       Sabiniu, 4 Xbre1851

Reverendissime Domine!

                Ţi-am creziut nevoia ce tragi din lipsa nutrimentului pasiunii orientali şi pentru aceea ţi-am trimis dintr-al meu, până când mi se va da ocaziune de a-ţi trimite pe cel cumpărat cu banii dumitale. În marţia următoare veni negoţiatoriul din Răşinariu, făcui proviziunea, o împachetaiu şi o duseiu la Savu spre a ţi-o trimtie, dinpreună cu alte lucruri comisiunate de dta. Mi se pare că lucrurile acestea vor mai şiedea mult la curtea Mediaşiului, căci Savul, după cum este fără grige, se interesează puţin a căuta ocaziuni către Blaşiu, ci aşteaptă să-i vină cineva de-a gata să-l roage. Dta vei vedea acum ce vei face. Hârtiele atingătoare de cauza mea s-au pornit de aici de la Guberniu către Viena încă de la 30 l/una/ tr/ecută/. Deşi un atestat al Starostiei din Craiova, încărcat cu 30 subscripţiuni de-ale sudiţilor de acolo, documentează buna mea purtare în 48; deşi nota Agenţiei către Guberniul de aici justificând tendinţele revoluţiunii din ţara românească n-au fost în contra intereselor Austriei mă laudă şi mă recomandă, totuşi Luciul[12] în raportul cătră ministeriu, spăriat de fantoma partidei liberali române, pe lângă enumerarea meritelor mele adaogă: in ein politisch und besonders in National-interesse Angelegenheiten soll ihm kein unbedingtes Vertrauen Hinsicht der Verschwiegenheit[13]. Suspiciune! Calomnia! Nu ştiu ce va face ministeriul. Stau ca pe ghimpi. Ai auzit că Covaciu[14] nu vrea coadjutoriu şi-şi retractă dimisiunea dată, pretextând că a dat-o de silă?

                Comitele saşilor a făcut arătare la Guberniu că românii n-au simţiu pentru învăţătură, nu vreau a-şi face şcoale etc. Guberniul cere informaţiune de la episcopul român, căci vede drăcia din numărul de 300 studenţi români ce se afla în Sabiniu!

                Guberniul cere de la Clusiu arhiva veche atingătoare de organizaţiunea Transilvaniei din timpul împăratului Iosif!

                Vei fi auzit că Umlauf[15] se duce de unde a venit şi în locu-i vine Nadasdi[16]. Se va duce şi Hilbrich[17]. Succesorul lui nu se ştie încă. Aceştia căzură pentru că apărară prea cu foc principiul naţionaităţilor, principiul dreptăţii. Dorgo[18] încă pică în dizgraţie pentru că s-a arătat prea român. Carabeţiu[19] peste puţin încă îşi va lua catrafusele şi o va zbughi.

                Guberniul a provocat pe saşii cari au concurs pentru posturi ca să se declare că vreau ei să se ducă unde se vor trimite în oricare parte a Transilvaniei!?

                Pe Şiaguna l-am înduplecat, în fine, ca să-şi retragă anatema ce vrea să o arunce în contra literelor prin hârtie oficioasă către Guberniu. Ei, dar Bucoavna[20] cu 43 slove bârsane va sta până se va mistui şi apoi a doua ediţiune se va tipări şi cu litere. În fine, recomandându-mă favoarei şi amoarei mă subscriu ca totdeauna al reverendissimei dtale mult stimătoriu şi amic

                                                                                                                                                [Aaron Florian]

                Doc. XII/207, fil. 1-2, la Arhivele Naţionale Cluj-Napoca, Colecţia de documente a Bibliotecii Centrale din Blaj. (În continuare prescurtat: doc.nr., la Arh.Naţ. Cluj-Napoca, fond citat).

               

                                                                                                II

[Sibiu, 18 decembrie 1851]                                                     Sabiniu, 18 Xbre 1851

                                                                                Domnule canonice!

                Când ai trimis aici după tutun ai fost dat trimisului bani mai mulţi dar el, după cum îţi va fi spus, mi-a lăsat mie numai 8 fl. Dintre aceştia am dat 6 fl. pe ocaoa ce ţi s-a trimis şi pe care ştiu că ai căpătat-o, iar 2 fl. a mai rămas la mine. Nevrând neguţiatoriul a-mi da tutunu numai de aceşti doi fl. şi socotind că poate mai ai trebuinţă de tutun, am mai pus de la mine 4 fl. şi am mai luat o oca întreagă, pe care iată că o trimit acum cu d. Găetan 21. Domnia ta fă bine şi acei 4 fl. daţi de la mine trimite-mi-i încoace că, zău, pe mine mă arde lumina la deget de bani, cum te ardea odată pe dta de tutun. N-am mai mult de vreo 2 fl. şi din ţară n-o să-mi vină curând.

                Ducerea mea la Viena s-a mai întârziat vreo câteva zile. Ministrul cere cartea de botez din protocolul satului unde sum născut şi un atestat din ţară precum că nu sunt naturalizat acolo. Am pus la cale pentru aceste documente. Mă grăbesc, căci altumintrelea ţi-aşiu mai scrie câte ceva. Al domniei tale serv şi amic

                                                                                                                                                Aaron Florian

Doc. XIII/207, fila 3, la Arhivele Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                III

[Sibiu, 13 martie 1852]                                                                Sabiniu, 1/13 martiu 1852[21]

                                                                                Domnule canonice!

                Îţi eram datoriu un răspuns cam demult, dar eu nu stric dacă după toate cercetările mele n-am potut să dibuesc nici cantore, nici învăţătoria, după cum îmi scriseseşi. Nu ştiu fosta-ţi d[omnile]voastre pe acolo mai norociţi ca după atâtea şi atâtea publicaţiuni prin Gazetă să găsiţi ce aţi dorit?

                Dacă nu eşti ocupat mult, apoi iaca îţi alătur aici o scrisoare de la Maiorescu din Viena. Cu aceasta scap de însărcinarea ce el îmi pusese ca să-ţi scriu. Vei vedea ce scrie. Ca să te orientezi însă că toate străgănirile lor de acolo cu Ţânţăreanul curg dintr-o neînţelegere, despre care i-am şi scris ca să ştie, iaca că ţi-o fac cunoscută.

                Guberniul de aici, aflând că Ţânţăreanul trage stipendiu din ţară, a vrut să ştie cum şi sub ce condiţiuni şi a întrebat pe Agenţia din Bucureşti. Aceasta, după corespondenţa mânată, răspunde că e adevărat că Iancu Bibescu a promis stipendiu lui Ţânţăreanu şi că, ca ministru al Cultului şi Instrucţiunei, a pus sula în coastele Eforiei şcoalelor ca să asemneze din fondurile sale acei 150 #, iar Eforia a răspuns că n-are bani şi chiar de ar avea Tânţăreanului nu i-ar potea de stipendiu pentru că nu e născut în România ci în Blaşiu, unde e vatra revoluţiunei (sic). Adaogă Agenţia că şi acei 500 fl. c.m. ce Bibescul a dat anticipative Ţânţăreanului nu i-ar fi potut lua de la Eforie şi ar fi rămas în pagubă dacă nu era frate cu Vodă (sic). Va să zică că e adevărat că Tânţăreanul nu are stipendiu din ţară.

                Mai alaltăeri sosiră aici de la Viena şi hârtiile ce le aştepta Guberniul în obiectul acesta. Altă bălăcărie nu cuprind decât resemaţiunea auf Androhung etc. etc.[22]

                Acum vom vedea ce va face Guberniul. După cele ce s-a/u/ simţit, Tânţăreanul, în tot cazul, va p[i]erde stipendiul romanţian pentru că s-a înădit prin vorbe şi lucruri cu Ţara Românească. Mie mi-a venit de la Bucureşti atestatul pe care îl aştepta Ion[23], dar ciocoii îşi bătură urât joc de mine. Astăzi-mâne îl voiu căpăta de la Guberniu şi aşia rău cum este îl voiu trimite la Viena, apoi fie numele Domnului!

                Branu[24] a sosit eri aici. Zicea că-ţi va scrie. Branu poate să-ţi scrie că Laurian a căpătat decretu[l] de la ministrul Instrucţiunei din Moldova ca să meargă inspector general al şcoalelor de acolo şi că, de va căpăta passeport, va pleca. Eu îţi mai fac cunoscut şi alta, de nu vei fi auzit, că pe Bariţiu îl chiamă episcopia Buzăului în ţară cu 400# pe an. Ar fi bună apropierea aceasta de principate, dar mă tem că şi moldovenii cu Laurian şi episcopia Buzăului cu Bariţiu a făcut socoteala fără birtaşiu. De când ruşii îşi bătură joc de poterea lui Ştirbei, care vrea să mă readucă în ţară, eu nu cred că a venit timpul ca transilvănenii să mai fie bineveniţi în Principate. Ascultă o comedie! Şiaguna a primti o scrisoare de la prea cuviosul Neofil, stareţul mănăstirei Neamţului din Moldova; zice că-i trimtie 100 Apostole spre a se împărţi la bisericele sărace dar cere ca, pe lângă concesiunea trecerii cărţilor, să exopereze de la Guberniu şi trecerea aducătoriului lor în persoana cuviosului monah al mănăstirii Neamţiului Nifon Nicolae Bălăşescul![25] Oare deviziul nostru să fie?

                De pe aici n-am ce-ţi mai scrie. Mai ai tutun? A vinit de la ministeriu demult dezlegare pentru Abecedariile confesionali. Pentru al lui Şiaguna zice că dacă învăţătorii lui sunt aşia de proşti şi slabi, precum i-a descris el, apoi i se dă concesiune de a întrebuinţa acel Abecedar al lui în şcoalele neunite. Pentru celălalt, care a  rămas Abecedariu unit, zice că e bun atât după materie, cât şi formă, dar e prea scump şi că, arătându-se cine e proprietariul, să se trimită la Viena ca să se tipărească în Staatsdruckerei [Tipografia statului] coala cu 1 xr. La Abecedariul acesta lucrasem şi eu ceva, dar se mai amestecară şi alţii şi a eşit aşia cum se vede. Eu, neavând altă treabă, am lucrat un Abecedariu al meu, după noul metod al lui Becker, pe care l-a adoptat ministeriu demult. Referenţii noştri, după înţelegerea cu mine, nu vor trimite la minsiteriu spre tipărire Abecedariul ce se cere, ci vor trimite manuscrisul meu. De la ministeriu ştim că se va cere opiniunea episcopului Şuluţiu şi acesta va cere pe a dtale. Vei vedea ce vei face dar eu, ca ţiganul, apuc înainte şi-ţi spun că nu e rău.

A. Florian

Doc. XII/207, f. 4-5, la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.  

 

                                                                                                IV

[Sibiu, 12 mai 1852]                                                      Sabin, 30 aprilie/12 mai 1852]

                                                                                Domnule Canonice!

                Sunt vreo câteva luni de când ţi-am fost trimis o scrisoare lungă. Aveam poate dreptu[l] de a aştepta de la domnia ta un răspuns cât de scurt. Se vede că ocupaţiunile şi alte împregiurări nu te-au lăsat să-mi faci plăcerea aceea. Eu uit lesne ceea ce-mi sunt alţii datori şi iată că vin ca să-ţi scriu şi acum. Ştiu că Iancu, Axentiu şi Balint, cu ocaziunea primirei remuneraţiunii imperiali, au sacrificat pe altariul naţiunii un capital de 2500 fl.m.c. pentru fundarea unei Societăţi literare române, care să aibă de scop cultura şi dezvoltarea limbei şi publicarea de cărţi folositoare. În actul de fundaţiune ei au denumit, din respectul apropierii şi al uşoarei înţelegeri, 5 bărbaţi de aici cari, consultându-se şi cu alţii mai depărtaţi, să compună statutele, să le subştearnă al Guberniu spre întărire şi aprobare şi apoi să facă paşii cuviincioşi pentru ca societatea să intre în viaţă.

                Nimenea din români nu poate ştie să preţuiască mai bine decât domnia ta un institut de felul acesta şi nimenea nu poate a-l ajuta cu luminele sale mai mult decât domnia ta. În numele acestor 5 bărbaţi însărcinaţi cu compunerea statutelor vin dar să te rog ca, pentru naţionalismul şi patriotismul ce-l ai, să sacrifici vreo câteva minute şi să arunci pe hârtie principiile şi ideile pe care ar trebui să se razime organizaţiunea acestei societăţi. Crezând că vei primi cu plăcere provocaţiunea şi rogaţiunea aceasta ce-ţi fac şi aşteptând cât mai curând ca să-i vedem rezultatul dorit, mă folosesc de ocaziunea aceasta spre a te încredinţa ca totdeauna despre simţămintele mele de onoare şi amiciţie cu care mă subscriu al domniei tale serv şi stimătoriu amic

                                                                                                                                                Aarone Florian

                P.S. Scriind şi la Viena şi la Braşov, aşteptăm şi de acolo opiniunile bărbaţilor noştri.

/Pe verso Cipariu notează/: „12 mai 1852 [de la] A. Florian. Sabiniu”

Doc. XII/207, f. 6-7, la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                V

/Sibiu, 7 iunie 1852/                                                                                 Sabiniu, 7 iuniu 1852

                                                                                Domnule Canonice!

                Cu cea mai mare mulţiamire am primit ideile de statute ce ai binevoit a ne trimite. După promisiunea ce ne-ai dat, noi mai aşteptăm încă ceva de la dta. După ce am tras opiniunile a mai multor bărbaţi de-ai noştri, socotim să ne apucăm de redacţiunea statutelor. Dar ştii un lucru? Unii din domnii de la Guberniu ne dezminte, ca să nu cutezăm nici măcar a cere concesiunea. Ei pretextează că Guberniul în ide[e]a inocenţei acestei societăţi va vedea Dacia. Noi ne temem că demonele dezbinării românilor şi-a vârât şi aici coada, ca să denunţe naţiunea Anatema maranată! Ce zici? Să dăm la o parte numele lui Dorgo, Vasiciu[26], Mureşianu[27], al meu şi al lui Bariţiu, pe carii primii fondatori i-au însărcinat cu compunerea statutelor şi cu subşternerea lor la Guberniu sau, compunând noi statutele, să punem pe fondatori ca ei să proceadă cu cererea concesiunei? Să amuţim şi să amorţim nu e bine, ci să mergem înainte până ne vom vedea visul cu ochii.

                După ceea ce aţi văziut în nr. 38 al Gazetei Transilvaniei în respectul Academiilor paritatice de drepturi şi a concursului pentru candidaţii de profesori la aceste institute, aveţi în cuget ca să protestaţi? Noi pe aici ne-am coînţeles ca să protesteze comunităţile cele mai fruntaşe în parte precum: Braşiovul, Răşinari, Săliştea, Belgradul, Abrudul etc. şi protestele să le trimită drept la majestate.

                Mi-ai fost promis că îmi vei scrie despre oarecare lucruri ce le comunicasem cu domnia ta. Aştept cu mare nerăbdare să văd ce va fi. În tot cazul ar trebui, socootesc, să ne înţelegem bine căci, după cele ce vedem, zău, nu e bine de noi. Abisul între confesiuni tot mai tare se lăţeşte ca să cadă naţiunea întreagă în el. Apoi, merităm noi lumina soarelui când cu voia liberă şi cu cuget determinat lucrăm spre perirea noastră? Încă puţin şi eu unul disper de toate, mă trag la o parte şi las lucrurile să meargă cum vor vrea.

                Laurian s-a dus la părinţi de vreo trei zile. Astăzi-mâne trebue să se întoarne. Răspunsul ce i-a dat Guberniul că hârtiile atingătoare de mergerea lui la Iaşi şi concesiunea de a potea primi serviciu în ţară străină, le-ar fi trimis înaintea lui în Moldova; socotind că el nu va veni pe aici, nouă nu prea ne place. Ce faci de tutun? Cum o duci? Aici a sosit de cel genuin turcesc, promis de atâtea ori prin gazete, dar în trafice până acum nu s-a împărţit. Neaua de pe munte e mare încă şi oamenii nu se pot străcura. Recomandându-mă favoarei şi amoarei mă subscriu al dtale serv şi amic,                                                                                                                                               Aaron Florian

Doc. XII/207, f. 8-9 la Arh.Naţ. Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                VI

[Sibiu, 7 iulie 1852]                                                                  Sabiniu, 7 iuliu 1852

                                                                                Domnule Canonice!

                Scrisoarea cu banii ce ai trimis întâiu cu expresu a şezut vreo 10 zile la Savu, până când şi-a adus aminte ca să mi-o dee. Ţi-am cumpărat tămâia numaidecât şi aşteptam ocaziune ca să ţi-o înainteziu. Când a venti d. Gaetan aici, eu am fsot dus la Rodu pentru distracţiune. Acum nu e alt mijloc decât sau să vini dta, după cum scriai odată, sau să mi se înfăţişeze vreo ocaziune.

                Noutăţile toate se concentrează, toate, în evenimentul venirii monarchului. Pentru români n-ar fi mai bine decât să poată lăsa în imperatorele o impresiune interesantă şi plăcută. Dar chestiunea e că cum vom reeşi la aceasta?

                Mi se pare că Maiorescu prea s-a grăbit cu Academia naţională, când ne stă calea deschisă la Academiile paritatice din Clusiu şi Sabiniu. Dezbinarea între biserici a ajuns la un stadiu cu neputinţă de a uni pe episcopi ca în zilele lui Bob şi Adamovici şi [ca] în timpul lui Lemeni şi Moga. Apoi, nici părerea din urmă a Maiorescului nu stă ca Iancu, Axentiu şi Balint să proceadă în numele naţiunii a cere Academia, căci de la 48 şi 49 este o diferenţă mare până la 52. Cine dar şi cum să petiţioneze acea Academie care, după împregiurările de faţă, nu e numai nepracticabilă, ci ne poate compromite şi nematuritatea în cereri grandioase, când noi în toate lucrurile noastre suntem pitici? Dacă în petiţionare nu este ertat sau nu poate a se uni naţiunea, se vede că rămâne treaba ca să se petiţioneze numai individualiter, comunaliter, confesiunaliter după păsuri şi trebuinţe. În înfăţişarea însă la inperatorele, în parada şi pompa ce trebue a i se face, cred că n-ar potea fi nici o pedică de a se contopi românii într-un popor şi naţiune, unde i se poate da ocaziunea de a figura aşia. După programa primirii aici în Sabiniu, sâmbătă se va face pentru imperatorele o sărbătoare populară. La 4 ore după amiazi vor trece pe dinaintea ferestrelor lui 4 grupe de popor distinse: 1.saşi, 2. români, 3. maghiari, 4. ţigani şi-şi vor lua direcţiunea către Dumbrava de către Răşinariu. Acolo grupele vor mânca, bea, juca etc şi, de către seară, imperatorele le va onora cu vizitarea sa. Noi ne vom consulta despre toate, ca poporul român să impresioneze în toate pe monarhul, dar fără căluşiari mi se pare că ar lipsi partea cea mai interesantă a sărbătoarei acesteia în privinţa românilor. Patria căluşiarilor sunt Târnavele şi Mureşiul şi Blajul e aproape de acestea. Oare n-ar fi bine ca să cugeţi serios la aceasta şi să porniţi de acolo pentru ziua aceea un număr de 30-40 feciori cumsecade, îmbrăcaţi în costumul lor şi cu ceteraşii lor? Socotesc că ar fi bine ca ei să vină cu două zile înainte, spre a se deprinde bine. În Răşinari vor fi primiţi cu bucurie în cvartire. Dacă le-ar lipsi basmale, clopoţei etc. prin colectă am supleni aici toate trebuinţele.

                Îţi scriu acestea ca să binevoieşti, prin cine ştii, a pune în lucrare treaba aceasta şi a mă înştiinţa curând dacă se poate ca să se efectueze.

                Într-altele mă recomand favoarei şi amoarei al dtale serv şi amic

                                                                                                                                                   Aaron Florian

P.S. Pe principele Ştirbei l-au invitat saşii să tragă în quartir în casa comiţială La Râul Vadului, unde va merge imperatorele duminecă; se fac preparaţiuni mari din partea ţării româneşti.

Doc. XII/207, f. 12-13, la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

                                                                                               

                                                                                                VII

[Sibiu, 14 iulie 1852]                                                                          Sabiniu, 2/14 iuliu 1852

                                                                                Domnule Canonice!

                Ai văzut cum s-au încrucişat scrisorile. Când am primit eu pe a dumitale aici, cred că în aceeaşi zi va fi sosit şi a mea acolo. Îmi pare bine că cu ocaziunea aceasta îţi pot servi cu tămâia lui Nicot [tutun]. Prin traficele imperiali de aici este tutun turcesc  dar e tăiat ca aţa de subţire, apoi p/f/untul e numai 5 fl. c.m.!

                Cărţile cerute nu se găsesc toate 4, decât numai trimisele două, cumpărate cu 2 fl. 56 cr. c.m. Advocaten Ordnung şi die Gerichtzustandigkeit[28] s-au vândut toate. Zise Steinähaussen că peste vreo câteva zile îi vin destule.

                Îmi pare foarte rău să zici că noi nu te vedem aici la Sibiu prea bucuros. Dacă într-aceşti noi mă înţielegi şi pe mine, apoi zău n-am făcut bine de ţi-am descoperit multe de aici prin scrisorile mele. Dar eu mă mângâiu că, dacă nu în scrisoare, cel puţin în minte vei fi făcut vreo excepţiune de care să mă pot apuca eu.

                Ar fi o nenorocire când n-am potea încherba o trupă de căluşieri pentru sărbătoarea populară. Văd că-i cam târziu şi timpul scurt, dar noi abia târziu am aflat că va fi acea sărbătoare. Grupa română o împărţiseră saşii în două secţiuni: economi de oi şi plugari, cu emblemele respective ale acestor condiţiuni. Dar am făcut gură ca să intre şi a treia secţiune industrială şi am scris la Braşiov şi /în/ alte părţi ca să vină pe atunci oameni de-ai noştri cu producte de-ale industriei lor. Dacă aveţi şi acolo ceva porniţi încoace ca, pe vineri, ajunul sărbătorii, să fie aici. Dar nunta românească şi căluşierii vor [a]trage atenţiunea monarhului mai mult decât toate celelalte ce vor arăta românii. De nu ne-ar minţi timpul.

                Fiindcă după programa primirei, deputaţiunea naţională sub titlul acesta nu se tolera şi fiindcă cu toate aceste noi tot trebue să ne înfăţişăm ca români, vor veni de la comunităţi, parohii câte 5-6 oameni, printre care ne vom vârî şi noi şi gloată aşia vom merge ca să-l salutăm pe imperatorele de bună venire şi să-i mulţiamim atât pentru scăparea românilor de iobăgie, cât şi pentru că ne-a făcut deopotrivă înaintea legei [egali] cu celelalte popoare.

                Eu de la început m-am temut că provocaţiunile M-lui şi bar[onului] şi ale academicilor vor avea consecinţe neplăcute. Prin două scrisori ale mele am făcut atenţi pe cei din Viena încă de când scriseră ei încoace. Acum mai pe urmă apoi, printr-o scrisoare trimisă indirecte, am arătat Mlui verde că s-au pripit. Dumnezeu să apere de la ei şi de la noi toţi ce ar potea aduce neplăceri şi nervi pentru că noi, trebuie să mărturisim, suntem necopţi încă în toate!

                Sunt nerăbdătoriu să cunosc modul după care zici să se ceară Academia mai târziu. Vienenii, mai înainte de a provoca, după cum au făcut, era mai bine să ceară părerile şi pe urmă să se fi decis ce şi cum să se facă. Nu cred să fie nici un român, român contrariu binelui naţionale, dar ştii că unii oameni au vanitate, au opiniuni diferite. De aceea zic că la toate ar fi bună înţielegerea previa. Adeca, noi trebue să ne mai lovim mult cu capul de pragul de sus, pentru ca să vedem pe cel de jos. În fine, mă recomand favoarei şi amoarei al dtale serv şi amic

                                                                                                                                                Aaron Florian

P.S. După scrisoarea din urmă ce-mi veni de la Bucureşti, acolo tot se vorbeşte că Ştirbei va veni la Sabiniu.

Doc. XII/207, f. 10-11 la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

SIMION MIHALI CĂTRE TIMOTEI CIPARIU

                                                                                                VIII

/Blaj, 31 decembrie 1854/

                                                                Reverendissime domnule!

                Fiindcă m-am apucat de întocmirea Crestomaţiei şi reverendissima domnia ta poate nu vei avea timp să-mi cauţi nişte articlii: versurile sententiore etc., ce voliesc a băga într-ânsa şi din Curierul de a[mbe] sexe, mă rog să aibi bunătate a-mi tramite pre 2-3 zile periodele de la I,II,V şi VI din Curieru[l], ca să-mi aleg io. Şi după ce voiu termina lucrul [î]ţi voliu aşterne manuscriptul spre reviziune.

                Al Reverendissimei domniei tale umilit şierb

                                                                                                                                S. Mihali – profesor

Doc. XII/226, f. 1, la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat

 

                                                                                                IX

[Zlatna, 18 iulie 1855]                                                                             Zalatna, 18 iuliu 1855

                                                                                Reverendissime domnule!

                Cugetând cum că până acum vor fi eşit de supt teasc „Actele şi Fragmentele istorice”, mă rog, în numele frate-mio, ca să ne tramiteţi 10 exemplare dein aceleaşi. Asemenea mă mai rog şi pentru un exemplariu dein „Principia etc.” pre seama mea, de cumva vor fi părăsit şi acestea teascul. Pre lângă care favoarei recomandat sum al reverendissimei dvoastre umilit şierb.

                                                                                                                S. Mihali m[anu] pr[opria]

Doc. XII/226, f. 2-3, la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                X

/Blaj, 3 iunie 1856/                                                                                   Blaşiu, 3 iuniu 1856

                                                                                Reverendissime domnule!

                Întru plenirea comisiunei date prin multpreţuita scrisoare a reverendissimei domniei voastre din 13/25 maiu, căpătată în 19/31 [a] aceleaşi, speduii cu poşta de astăzi cele 20 exemplare de Gramateci, dintre cari 8 exempl. De Elemente etc., [ce] se aflară la pedel legate, iar 2 exemplare le luai din tipografie şi le dedi compactoriului să le lege, deinpreună cu 10 exempl. de Compendiu etc., cari aşişderea le luai de la pedel[29], ci deslegate. Tot cu poşta de astăzi mijlocii la v[eneratul] Consistoriu ca să-mi trametia Istoria naturală eşită întreagă de supt teasc excelenţiei sale d. a[arhi]episcop şi metropolit spre a o aşterne  În/altului/ Ministeriu de Învăţiam/ânt/ pentru aprobare-i în şcoală pre a/nul/ v/iitor/ etc. Şi aceasta o făcui pentru aceea căci altmentrea amblând cartea de atâtea ori în sus şi în jos, poate s-ar prea întârzia a i se decide soarta până la începutul venitoriului an şcolastic. Ar fi prea bine când excel. sa, cu autoritatea sa metropolitică, ar face ca în cazul aprobărei ei să se introducă şi în sufraganeul gimnaziu de la Beiuşiu. De aceea se scrise în comitiva care io o compus/e/i „în gimnaziile noastre gr/eco/ catolice”. Cred că neuniţilor nu le-om putea face val. În recomandaţiune se poate pune şi aceea că, vreo doi erori de tipariu ce au intrat într-ânsa pr/e/ pag. 144, I-IX, în loc de I-XIII, se vor îndrepta de către profesoriul respectiv în prelegere. Reverendissima domnia voastră aţi fost uitat a-mi comite cum ca să tramet Pflicht[30] exemplariul la poliţia supremă din Viena de unde, venind ursoriu, acelaşi se tramese cu poşta de azi.

                Prein un decret guberniale sosit minten după Paşti, suntem avizaţi a încheia anul şcolastec în finea lui iuniu. Prin alt decret din 20 mai se defige exam[enul] de maturitate pre 9 iuliu şi ni se scrie că va veni pre atunci – cu 1 zi mai înainte – consiliariul şcolastec Festl. Deci, noi dorim foarte tare venirea măriei tale pre atunci acasă, ca să nu păţim ca Petru pre mare. Io din parte-mi duc mai puţină grige, că limba maternă se lasă în volia corpului profesorale a fi obiect de maturitate au nu, de unde se conchise că în est an să rămână afară, pentru de a se potea merui mai mult timp de pregătire dein celelalte.

                Lipsindu-ne testimonii şcolastece tipărite, la provocarea confraţilor profesori, făcui a se tipări 200 de exemplare.

                Noi încă n-avem pre aici noutăţi mai interesatoare decât că în zilele trecute umblă pre aici d. can[onic] de urbea Mare Teodor Aron[31].

                De la Paşti încă se află aici o societate de tetralişti maghiari supt conducerea unuia Posoni, care produce în toată săptămâna câte 3-4 bucăţi când mai bine, când mai rău, când printre ele, în sala ospelului celui nou. La început atât era de îndesuită sala cât abia poteam răsufla. Acum ne potem şi preambla. Coliba lui Moş Tom încă fu produsă sub titlu: „Tamás bátya Kunykaja”. Atunci veniră mulţi şi de preinpregiur.

                Ceva mai frapant mi se vede ce mi se scrie de la Munte cum că, umblând nu de mult pre acolo d. consiliariu şcolastic gr[eco] răsăritean neunit în vizitaţiune şcolastecă întrebă des prin sate de uniţi, câţi sunt? Judele unit e? Dar juraţii? Şi câţi din ei-s uniţi? Etc. Ce[eea ce] arată că vizitaţiunea dsale avea un caracteriu mixt scolasteco-politic. După aceste cu destinsă reverinţă am onoare a mă susemna al reverendissimei dvoastre umilit şierb

                                                                                                                                                S. Mihali m.pr.

P.S. Aicia veni faima de la Alba cu o spaimă mare cum că sânţia sa Papa Pius IX ar pofti să suscepem cu toţii, fără alegere, celibatul – Dreptul canonic latin întreg. Ba, chiar şi strămutarea ritului grec cu cel latin, cum că episcopii ar fi cerut în astă privinţă opiniunea capitulelor sale. Şi întreabă prin scrisori despre adeverătatea au falsitatea acelei faime vorbite prin Alba publice!

                                                                                                                                                                Acelaşi

[Scrisoarea este adresată lui Cipariu la Viena].

Doc. XII/226, f. 4-5 la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                XI

[Blaj, 6 decembrie 1858[

                                                                                Reverendissime d. Canonice!

                Exprimându-mi cea mai vie mulţiamită pentru tramiterea banilor scrişi în chitanţă, [î]mi luai îndrăzneala a-ţi înfăţişa această scrisoare căpătată numai cu câteva minute mai înainte prin poşta de la Bucovina şi încă supt sigil, ca să nu-şi poată băga nemenea ochii într-ânsa, rogându-mă ca iarăşi au numai supt sigil, au în persoană să mi se immanueze. Cuget că ar fi bine publicată în Foaia, apoi şi răspuns la dânsa. Rămânând reverendissimei dvoastre umilit şierb

                                                                                                                                                                S. Mihali

/Lipsă anexa. Datarea s-a făcut după însemnarea lui Cipariu pe verso-ul scrisorii/: „praes. 6 dec. 1858. S. Mihali, Blaşiu. Cum o/o accluso”.

Doc. XII/226, f. 6, la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                XII

[Bucureşti, 25 august 1860]                                   Bucureşti în 25/13 aug. 1860

                                                                                Reverendissime domnule!

                Cu ocaziunea venirei mele în România mi s-a răspuns la întrebarea ce am făcut la vama austriacă, cum că orice carte pot să trec cu mine la reîntoarcerea mea, numai carte română tipărită în Principate nu. Întrebând pe magistrul poştei austriace de aici despre modul tramiterei unor cărţi mi-a zis cum că dsa primeşte la poştă orice carte, afară de jurnalul Românul. Nu garantează însă pentru ajungerea lor la locul destinat, fiindcă la vamă au alte instrucţiuni, cari dlui nu le ştie. Aşiadar, [î]mi fu preste putinţă a procura cărţile mie însemnate înainte de a mă asigura despre trecerea lor. Dorind dvs. totuşi a le avea ar fi bine să scrieţi d. Bariţiu, ca să le treacă prin comisiunariul său de cărţi din fabrica de la Zărneşti ce se vinde aici.

                Cartea lui Dăscălescu „Scrisori din ţara cinţierească” /ţigănească/ nu cuprinde altceva decât nişte scrisori sau epistole în viersuri cătră amici de-ai lui pr[ecum] Sion[32] etc. în limba noastră comună. Mă miram ca un român de aici să se cuprindă cu nişte lucruri serioase şi să pună la o parte secăturele.

                Amblând mai în toate zilele în Biblioteca de aici, am dat preste cele aici alăturate. Precum veţi vedea, manuscrisul nu e aşia de vechiu cât să merite osteneala a-l decopia cu ortografia lui proprie. Poate că nici va fi fost româneşte scris originariul. Editoriu lui de la 1843 a stricat şi mai mult.

                D. prof. Andreiu Nestor tramite aci 5 fl. v.a. ca să-i tramiteţi: a. Elemente de poetică etc. compl., 1 f. 45 xr.; b. Gramat. latină pentru II, III şi IV cl[asă] g[imnazială] – 1 f. 82 xr.; c. Idem, Partea II, 1 f. 77 xr. [Total]: 5 fl. 04 xr.

                Io încă mă rog pentru 1 exemplariu din Poetica, de cele fără de Drama, dacă veţi binevoli a mi-l da cu 1 fl. v.a., căci al mieu l-am dat lui G. Sion, dându-mi şi dsa alte cărţi. Florenul mieu /î/l veţi primi de la d. Prof. Moldoveanu[33], căruia vă rog să-i inmanuaţi alăturata scrisoriţă – Toate împreună le adresaţi d. Andreiu Nestor, prof. gimn. în Bucureşti, prin „Administraţia jurnaliului Naţionalul” din Passagiul roman. Dl. Laurian, salutându-vă, vă roagă să tramiteţi şi Bibliotecei Naţionale de aici câte un exemplariu din cărţile ce aţi tipărit şi veţi mai tipări, căci aşia fac toţi autorii cărţilor române şi toţi jurnaliştii de aici. Tramiţându-le, să le adresaţi „La Eforia Instrucţiunei publice” în Bucureşti.

                Cât pentru reîntoarcerea mea, cu toate că încă nu-s aşiezat până acum – căci concursurile de profesorate nu s-au mai publicat fiindcă Camera n-a votat încă în total budgetul Instrucţiunei până când nu le gată mai antaniu toate inparţial – am trecut preste posibilitatea de a mă reîntoarce tocma în Blaşiu, unde şi casa mi-o am spart, nemaiputând suporta o viaţă aşia dură cum am avut mai ales în anii din urmă. Banii cu care am rămas datoriu la Muzeu /î/i voliu aduce când m-oiu întoarce după familia-mi sau /î/i voiu tramete cu toată scumpătatea. După ce mă voliu aşieza undeva, cred că afară de Bucureşti, voliu scrie excel. sale şi-l voiu roga ca să-mi conceadă depărtarea de cler pre câtva timp din cauze şi cercustări familiarie. Până atunci sărutându-vă mânule sum al reverendissimei dvoastre umilit şierb

                                                                                                                                                S. Mihali m.pr.

/Pe verso Cipariu notează/: „misi 7 sept.”

Doc. XII/226, f. 7-8, la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                XIII

/Craiova, 9 martie 1861/                                         Craiova, 25 febr. v. 1861

                                                                                Reverendissime etc.!

                Aveţi bunătate a expedi cărţile dlui directoriu al gimnaziului nostru: G.M.Fontaninu, după semnătura predată de Faur sau pre poştă de-a dreptul încoace sau la Zalatna la frate-mio ori la Sabiniu dlui Veştemeanu, ca să le aflu când voliu merge în feriile paştilor după familia-mi şi să le aduc însumi fără de vamă, care nu e mică. Despre preţiu stau io bun, mă poteţi conta, pentru că-s până acum tot subdit austriac până cândva. Aici doresc oamenii opurile dvs. şi să fie de îndemână s-ar petrece multe exemplare. Deci, ar fi bine ca să pachetaţi câteva, de exemplu, vreo 5 exempl. dein Gramatici, 5 d/in/ Poetica, 2-3 d/in/ Analecte, cam pre atâtea d/in/ Stiinţa sf. Scripturi, Ist. Sf., Portarea de b/ună/-cuv/iinţă/, Acte şi Fragmente. Acest număr s-ar potea şi îndoi dacă plicul n-ar creşte prea mare. Apoi şi din Gramaticele latine (traduse), căci Faur a început a propune mai ales Sintaxa după Schinagl, cel tradus. Într-alt an va începe şi cu partea etimologică. Aste toate le-aşi potea aduce la Paşti şi preţiul vi l-aşi tramite mai târziu prin poştă. Vama importului pentru cărţile străine aici e grea. Apoi, caută să te mai şi tocmeşti cu poştarii, care-s arendaşi.

                Aici încă s-a format un comitet macedoromân ca filială celui din Buc[ureşti]. În Macedonia sunt trei pân-acum. Se vor înfiinţa şi în Constantinopole, Viena, Pesta de le vor suferi cei mari. Mai decurând se vor tramite abecedare, 1 Catehism şi 1 Lecţionariu tipărite cu litere latine şi greceşti. Se vor aduce tineri de pe acolo la preparandie în Bucureşti să se prepare de profesori.

                Uniunea perfectă a Principatelor se proclamă cât de curând, încă în decursul lui martiu. Opiniunea favoritoare pentru noi s-a format abia şi e crescândă.

                Se aude că Eliad se va denumi directoriu suprem preste şcoalele din ambe Principatele. Atunci să vedem lucruri capricioase. Laurian e chemat la Iaşi. Pare că ni-i destinată profesorilor români să sgăurim până ne es ochii după plată în tot locul. Nici acum n-am mai căpătat plata de pre ianuariu. În Moldova aşteaptă câte 5-6 luni profesori/i/ după plată. Norocul nostru e că e mai multă ca în Transilvania, de mai potem aştepta.

                                                                                                                                                S. Mihali

P.S. Gramateca lui Bojadgi[34], care am dăruit-o comitetului din Bucureşti n-a fost a bibliotecii din Blaj, ci a mea proprie, căpătată de la nepotul dlui Alutan[35]. A bibliotecii trebuie să fie acolo în bibliotecă sau la careva, caută-se numai şi se va afla. Caracteriul nu voliu să-mi rămână maculat.

Doc. XII/226, f. 9, la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                XIV

/Craiova, 24 martie 1861/                                                          Craiova, 24/12 martiu 1861

                                                                                Reverendissime d. Canonic!

                Aclud aci 12 fl. 40 xr. v.a. din partea lui Faur pentru 7 exemplare dein Schinagl, Partea II. Sintactica.

                Protopopul oraşiului şi deodată profesoriu de religiune în gimnaziul nostru mi-a fost comis să-i procur 1 exemplar din Analecte, 1 Ştiinţa sf. Scripturi şi 1 Istoria biblică, zicând că mi-a da preţiul lor înainte, spre a-l tramite. Şi astăzi – duminecă – când scriu aceste, plecând dupăamiazi poşta, nu se afla acasă, fiind dus în tract. Rămâne la apreţuirea dv. a i le tramite sau nu aconto, sub a mea răspundere.

                Cestiunea despre Unirea completă a Principatelor iară a amorţit şi de ceea ce se vorbia ca de sigur, că se va efectua în martiu, nu se mai aude nemic. Atâta se ştie totuşi că Pann lucră cu energie în acest respect. Principele era să vină aici pre 20 martiu v[echiu]. A rămas însă până după alegerea deputaţilor, ca să nu  i se ascrie ceva influenţare din călătoria. Eliadu e denumit membru al Eforiei scolastice, în locul unuia ce nu volise a primi când cu demisionarea lui Laurian. Jurnalele şi scrierile noastre se cetesc pre aici cu mult interes, însă se miră oamenii: cum de transilvănenii sunt atât de cutezători în forme şi atât de triviali în expresiuni. Chiar şi scrierile Dv. le judecă ca prea populari şi nu destul de precise în expresiuni. Iertaţi-mi această descoperire. Cuvântarea excelenţei sale o ceteau tot înjurând stilul nemţesc. Ce e drept, ei au înaintat şi înaintează foarte repede. Limba din Jurnalul Naţional e criticată şi judecată ca cea mai rea între scrierile moderne. Tinerimea şcolastică a început a lepăda semnele. Numai e rău că autoriul ortografiei cu litere lat/ine/ (Laurian) n-a croit un sistem după care să se orienteze, delăturând semnele.

                Salutându-vă sum al Dv. stimătoriu

                                                                                                                                                S. Mihali m.pr.

P.S. 4 fl. merg la Antoneli[36] pentru traducerea lui Liviu.

/Pe verso Cipariu notează/: „24 mart. 1861, S. Mihali-Craiova. Resp. 2 apr. 1861”.

Doc. XII/226, f. 10-11, la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                XV

/Sibiu, 1 mai 1861/                                                                                   Sabiniu, 1 maiu 1861

                                                Reverendissime d. Can/onic/ et Dir/ector/!

                Am onoare a vă aclude aci preţiul cărţilor tramise în sumă de 9 fl. 76 xr. v.a. semnat în scrisoarea Dv., ad[ică] 2# şi 1 sf/anţ/. Galbenul calculat în 14 sf. cum circulă acolo, zvanţiul în 34 xr. v.a. fac împreună suma de sus, minus 6 xr. V.a. La cele scrise de Dvs. în est respect, am de a observa: că noi sau rectius Faur a adunat bani de la şcolari după cifra semnată pre păreţii cărţilor şi după agio şi după ce s-au adunat banii în #, când a fost la schimbat s-au schimbat cu scăderi, parte că agiul scăzuse, parte că în Craiova schimbă omul mai cu folos bancnotele decât #ii, cari nu se pot vinde mai sus de 6 fl. şi 90 xr. Să fie cât de sus agio. Fiindcă bancnotele se caută de către negoţiatori tare, iar # nu. Apoi, numai un zaraf vinde bancnote. Noi credeam că xrii adauşi la fl. câte 60 şi 90 xr. la unele din cărţi sunt pentru agiul s[au] scăzământul bancnotelor. Alt/minteri/ acel preţiu în metal, mai adăugând transportul şi vama, devine cam urcat. Pentru pachetul tramis am plătit 18 ˝ sf. Estea ca prein treacăt. De aci încolo veţi dispune. Io însă vă mai rog să-mi mai tramiteţi: a. 5 ex. din Gramatica mare; b. 10 ex. din Gram. mică; c. 10 ex. din Gram. latină, aşia cât 5 ex. să fie dein P. I, iar 5 d[in] Part. II şi acste sub adresa lui Faur. Iar cele româneşti sub a mea. De altm/intrea/ pentru toţi banii io voliu răspunde. Rabat mie nu-mi trebueşte, numai portul banilor să-l plătiţi, cu toate că până la Orşiova caută io să-l plătesc.

                Cele scrise în respectul limbistic fură aprobate în urmă chiar de critisatori. Sărbători fericite! Al Dvs. sincer onoratoriu

                                                                                                                                                S. Mihali

Doc. XII/226, f. 12, la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                XVI

/Sibiu, 7 mai 1861/                                                   Sabinii, a 3ia /zi/ de P/aşti/1861

                                                                                Reverendissime domnule!

                În momentele plecărei mele mă determinai a vă mai scrie urm/ătoarele/: Pre lângă cele 5 ex. dein Gram. mare şi 10 ex. din acea mică, pentru cari scrisesem prin Popa George[37], mai acludeţi şi 2 ex. dein Ştiinţa s. Scripture şi 2 dein Poetica, 2 Analecte, câte 3-4 dein Acathist, Orologieriu şi Psaltirea cu litere latine legate, nelegate cum vor fi. Preţiul celor tramise îl veţi fi primit pân-acum prin Popa G/eorge/ în monede (sun/ătoare/. Scrieţi-mi dacă v-aţi mulţiumit cu calculul mieu au nu. Directoriul nostru se rogase ca să trameteţi pre seama gimnaziului câte 1 ex. din programele, rectius Analele gimnaziului Bl/ajului/ edite de Dvs. Alăturaţi la cărţile tramiţânde şi 1 ex. dein Ist. Univ/erasală/ a dlui Rusu[38]. Dacă vă vine la socoteală, vă rog să plătiţi portul până la Orşiova. De acolo, care vine îndoit, întreit mai mare îl voliu plăti io pân-la Craiova şi-l voliu scoate dein cărţi. Inderetru aşişderea, ca să nu rămână nici lupul flămând, nici capra ... Toate însă în interesul Dvs. se vor întoarce. Datoria mea de 30 fl. v.a. la Muzeu n-am ulitat-o, ci o voliu tramete după ce mă voliu întoarce înderet şi mă voliu aşeza, având de prezenti foarte multe spese. Numai pre cărţi şi atlase de specialitate încă am dat lui Filtsch mai bine de 50 fl. v.a. Tramiteţi dein cărţile Dv. şi la Buc/ureşti/ cuiva, p/e/ e/xemplu/ lui Sion, lui Marţian[39], Laur/ian/ s/au/ Maiorescu de vânzare. Tinerimea de acolo io ştiu că se interesară mult de ele, mai ales de Gramateci, Poetica, Principia. Acolo nu merg cu atâtea spese. Până unde aţi mers cu Principiile? Publicul le aşteaptă cu sete, pr/ecum/ şi al 2lea tom etc. cu Glossariul dein Analecte. Poftindu-vă sănătate îndelungată şi potere, sum al Dv. stimătoriul                                                               

                                                                                                                                                                S. Mihali

P.S. Nu întârziaţi cu expediţiunea. Înveliţi cărţile bine în hârtie groasă, căci se roade pre cale.

                                                                                                                                                                Idem

/Pe verso Cipariu notează/: „7 mai 1861, S. Mihali, Sabinii. Resp. 3/15 mai 1861 et misi omnia /.../ 1 Acatist, Brev. et Psaltire”.

Doc. XII/226, f. 13-14 la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, font citat.

 

                                                                                                XVII

                                                                                                                Craiova, 5 iuni n/ou/u 1861

                                                                                Reverendissime domnule!

                Am primit cărţile tramise întocma după însemnare şi întregi, numai una puţin vătămată la călcâniu şi alta la un colţiu. Ele însă stau pre loc, afară de Gramaticele cele mici, pentru că după preţiul semnat de Dv. şi pretins în monetă sun/ătoare/, ca şi în hârtie austr/iacă/, după portul şi vama ce am plătit pentru ele devin foc de scumpe, încât cel ce ar fi să le cumpere, auzind de el pun capu-n pământ şi păşesc mai departe. Măcar că pre lângă un preţiu mai moderat, cu alegere Gramaticele, ar avea mare trecere. Acum să mă explic asupra enormului lor preţiu. Premitând cum că vama, iar mai ales taxa portului atât a fost de mare încât, aruncându-le aceste preste cărţi, a venit pre fiecare broşiură mai groasă, numero rotundo, câte 1 zw., iar pre cele mai supţiri câte ˝ zw. rămânând afară Acatistele. Deci: a. 1. Gram. mare per 1 fl. 37 xr. + 34 face 1 fl. 71 xr. Sau numero rotundo, cum le-am calculat pre toate, 5 sfanţi; b. 1 Ştiinţa sf. Scripturi 6 zwanţi; c. 1 Analecte 6 zw. şi 1/2 ; d. 1. Poetica ( 5 zw.; e. Gram. latină câte 6 zw. şi 1/2 . Pre lângă aceste io mă compromit tare cerând pentru Gram. cea mare preţ de 4 zw. (adausul 1 zw. = 5), când pre păretele ei intern se află scris: „Se vinde la autoril cu 1 fl. c.m.”. De asemenea, Ştinţa s. Scripture cu 1 fl. 30 xr. Aşia şi pentru celelalte, toţi-mi fac oserbaţiune că preţiul semnat în scară se înţelege în bancnote austriece. Dv. ştiţi câtu-s de şireţi oamenii de aici. Iară de scrisoare nu vreau a înţelege ori a crede că autentică e sau nu. Deci, ca să se petreacă cărţile – aceste şi altele – ori reduceţi preţul la cele mai vechi, după cum se află el semnat pre scoarţa cărţilor, fiindcă se scoate în sunători şi nu poteţi avea nici o daună, ori lăsaţi să vi-l tramet în bancnote şi atunci-l voliu determina aşia după cum voliu potea cumpăra de la zarafi b/ancnote/ în preţiul semant de Dv. Gramaticele latine încă-s plătite preste cap cu 3 zw. sunători, 1 adaus, cu totul 4 zw., una ca alta, căci diferenţa e numai de 1 coală. Asemenea Atatistele, ambe cu 3 zw. Dein Gramaticele cele mici nu potiu scoate tocma 7 fl., ci numai 20 zw., pentru că vânzând exemplariul cu 70 xr., cari fac 2 zw., ies de la 10 ex. 20 zw., iar numero rotundo, căci moneta măruntă de aici nu se loveşte deloc cu cea de acolo şi-mi face prea multă îmbătătură. Apoi, cu adausul de ˝ zw. = 2 ˝ zw. Mai mult, mi-a fost şi ruşine, spun drept, a cere pentru atâta cărticică.

                Cei de aici, mai ales profesorii, doresc ca cărţile Dv. să se lăţească cât mai tare p-aici, doară s-a uniformiza odată ortografia lor cu a noastră. Pentru aceea ei încă m-au îndemnat să vă scriu aceste. Lăsaţi Ştiinţa [s.] Scripturi cu 3 zw. Că vor trece mai multe ex. la preoţii cei tineri, mulţi, ce se află p-aici, însă săraci. Portul ne îngrozeşte, atât al plicurilor, cât şi al scrisorilor particulare. Pentru câte 1 epistolă ce-mi vine francată mă trage de la Orşiova pân-aici 1 sf. şi 1 firfirică de 6 xr. Pentru plicul Dv. am plătit 22 de zw. Bag sama de aceea trage cât poate fiindcă se află în ajunul căderei sale, căci de la 1 aug. le ia toate statul. A întreba pentru ce atâta, a se ţigăni omul nu poate, nu e lucru boeresc! Tramiteţi-mi după aceste un răspuns laxatoriu dacă binevoiţi. Altm[interi] io voi vinde din cărţi câte voiu potea şi cu preţiul exagerat, iar câte nu, le voi retramite. Preţiul îl socotiţi round: în zwanţi, jumătăţi de zw., firfirici, galbeni. Căci cu xr. nu eşim la cale. 2 firf. fac ˝ zw, minus 1 para. Scrisoarea tramiţândă mi-o francaţi cu 25 xr. v.a., doară aşa o voi scoate-o cu ˝ de sf. şi 4 gologani. Pentru aceasta ce o tramit io plătesc ˝ sf. şi 2 gologani până la Orşiova. De acolo merge în sarcina Dv. Tocmai plec la şedinţa comitetului ce am înfiinţat cu ajutoriul advocatului Eman. Chinezu pentru ajutorirea juriştilor români transilvăneni din Sibiu. Se tramit provocări tipărite prin districte. Tramiteţi pre toţi din a 8a clasă câţi pot învăţa  la jure, să crească inteligenţia, căci preoţi avem destui, ca şi aici. Faur merge la vacaţiune în Transilvania. Prin el voliu tramite banii atât Dv., cât şi la Muzeu. Cu tot respectul al Dv. stimător

                                                                                                                                                S. Mihali m.pr.

P.S. Ciocoii cer prinţ străin, liberalii /î/i combat. Prenumeraţi /la/ „Românul”, 3# pe an, ese în toate zilele, 5 columne, întemeiat cu acţii. Nu sbiară tare în contra Austriei, va potea merge. Naţ[ionalul] căzu prin lupta lui nefolostioare.

Doc. XII/226, f. 15-16, la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

 

                                                                                                XVIII

/Craiova, 31 august 1861/                                                       Craiova, 31/19 aug. 1861

                                                                                Reverendissime domine Canonice!

                În zilele trecute v-am fost supărat cu un articlu tăiat din jurnalul „Românul” asupra abecedariului dlui Heliades (!) care, precum şi tipărirea unei istorii pentru şcoalele primarie, cu delăturarea istoriei dlui Laurianu, fură cauza principale a demisionărei dlui Maiorescu dein Eforie. Acum vă scriu în cauza cărţilor Dv. şi a/lte/ amănunte: Din cărţile mie tramise am vândut mai înainte de toate gramaticele cele mici cu câte 2 ˝ zw. După aceea cele mari cu câte 4 zw. Asemenea Poeticele şi Şt. S. Scripturi, iar Analectele cu 5 zw. (abia). Substrăgând de la cele de antaiu ˝ zw., de la celealalte câte 1 zw. pentru port şi vamă, pecum v-am fost scris că a obvenit, rămân câte 2,3 şi 4 zw. a proporţione. Dein Gram. latină n-am potut vende decât 2 ex. P. II şi 1 P. I în vacaţiune cu câte 4 zw, cât adeca luase ast-iarnă Faur pentru ele, din cauză că până când ne umblară corespondeţele s-au început examenele în 6 iun. v. având fiecare studiu câte 1 zi pentru examinare (deşi nu ţine toată ziua) şi nu mai trebuiră nimănui. Însă, cu începutul noului an şcol. le voliu vinde, de sigur, şi celealalte şi încă vor mai trebui [mai] ales din Partea II. De aceea mi s-a încredinţat să vă întreb cum că voiţi Dv. a vinde ambele Părţi I şi II per 3 zw. în sunători, afară de port şi vamă cari, nedând rabat, vor veni iarăşi în sarcina cumpărătorilor, căci atunci poate se vor aduce mai multe exempl. şi din P.I. Invoindu-vă [la] ast[ă] formă, banii se vor aduna şi se vor tramite înainte pentru câte exempl.vor trebui. Mai încolo primiţi şi alte sort/imente/ de bani de aur: franţuzeşti, ruseşti şi turceşti, pentru că galbenii austr/ieci/ sunt foarte rari. Aşişderea cu Gramaticele române, dacă voiţi a da cea mică cu 2 sf., cea mare cu 3 (în sunători, nu în hârtie m.c.), atunci mai espeduiţi-mi deocamdată dein cea dintâiu 10, dein a doua 5 exemplare. Acathistele nu trebuiesc nimănui, pentru că aici nu e datina a se roga în biserică, ci a se închina numai când intră şi es (mai câte Ľ oră), încolo a povesti; ci le voiu cumpăra io pentru copiii mei cu 3 zw. amândouă (rectius 4, pre lângă astă legătură). Banii vi-i tramet pentru toate odată. Dein banii ce fusese la mine cu ocaziunea ridicării Muzeului naturale, am fost rămas datoriu, precum vă spusesem şi Dv. şi dlor profesori la plecare-mi, cu 30 fl. v.a., cari aici fac tocmai 5#, fiindcă zaraful nu dă pentru 1# mai mult de 6 fl. Acolo ar face mai bine de 6 [fl]. Acum îmi iau voia a vă face întrebare: să vă tramet aceşti 5# în natură au să vă abonez cu ei pre sama bibliotecei gimnaziali, cari-i frate de cruce cu Muzeul. „Revista română” (nu Revista Carpaţilor) din Bucureşti, foaie curat ştiinţifică, literară, redigeată de cele mai alese capacităţi din Buc. şi lăudată până şi de: La Voix de la Roumanie. ese în toată luna câte 1 broşiură în formatul Cronicei lui Şincai cu litere latine, ortografia Instr[ucţiunii] Publice. Preţul pre 1 an e 4#. Consultaţi şi pre dd. profesori, apoi-mi scrieţi, ca să vă abonez pre trimestrul oct.-dec. măcar de probă, cu 1#. Apoi plăcându-vă, cu ceialalţi 4# pre an. ven.

                Tramiteţi-mi 1 ex. şi din „Principia de limbă şi script.”, dacă aveţi ceva de terminat. Scrisoarea mi-o francaţi, ca şi în rândul trecut, dein aceeaşi cauză. Poştele rămaseră tot in statu quo până la maiu a.v. când es de sub arenda ab Moldaviei şi atunci se va aplica regulamentul făcut de Comisia de la Focşani, luându-le asupră-şi statul.

                Întru celealalte, cu toată stima şi onoarea rămân al Dv. umil şierb

 

                                                                                                                                                S. Mihali m.pr.

P.S. Vă rog să inmanuaţi dlui Boeriu[40] alăturatul răspuns asupra Istoriei naturale de Baraşiu[41]. Jurnalele de aici au întors tonul faţă cu noi. Toată intriga o aruncă în gâtul lui Eliade.

                                                                                                                                                                Idem

/Pe verso Cipariu notează/: „31 aug. 1861. S. Mihali-Craiova. Răsp. 24 sept. 1861 et consesni in punctiis libror, condanavi Acathesteriu, de pecunia Musei nihil innovandum”.

Doc. XII/226, f. 17-18, la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                XIX

/Craiova, 19 noiembrie 1861/                                                         Craiova, 19/7 nov. 1861

                                                                                Reverendissime!

                Am primit cărţile întregi şi nevătămate, iar pentru banii nesosiţi am reclamat. Vă tramet 3 broşiuri istorice: una pentru clasile primare, (normali), alte două pentru cl. I şi II gimnaziale. Pentru cl. III şi IV gimnaziale se află sub teasc. În gimn[aziul] superior se propune ist. Univ., de care aici este una a lui Creţiescu, iar Dv. aveţi I tom a lui Rusu după Pütz şi poate mai bună. Geografia Daciei are şi hartă scoasă în Iaşi româneşti, ci cam întunecoasă în locurile muntoase cum e Transilvania. Preţiul ei în librăria de aici e 2 ˝ zwanţi. Voind a introduce aceste cărţi în şcoale pre sem. II, vă puneţi pentru câştigarea lor în comunicaţiune cu autoriul. Io cred că se pot introduce fără nici o sfială. Nu am loc a înşira aci argumente, dar nici că aveţi lipsă. În norme ar veni bine Istoria în cl. III, iar Geografia Transilvaniei să se dea în jos în cl. II. Ar fi bună şi pentru alte şcoale principali, cum e Reghinul etc. Preţiul acestor cărţi se află însemnat pre scoarţa lor. În acest preţiu Dv. trameteţi una Gramatecă latină, Partea I sub adresa: Părintelui Demetriu Andronescu, preut la baserica Obedeanu, şcolariu în cl. III gimn. Craiova, în România. Această adresă poate fi scrisă româneşte. Tramiterea să se facă, de se poate, sub Kreutzband, doară nu mai merge şi la vamă. Io nu potiu expedui cărţile sub Kr/eutz/band din cauză că, trebuind francate, poşta privată ne prea ustură cu francaturele, iar statorostia nu-mi ştiu spune cât are să ia poşta c.r. dein Bucureşti. Aşia, căutai a le tramite sub astă formă. Noul Testament promis nu-l potiu alătura fiindcă nu se uneşte cu celealalte în plic, deci rămâne pentru altădată.

                Preutul nostru se roagă şi pentru una Gramatecă-mare-română, dacă aveţi a despune cei 3 zw. pentru ceva cumpărătură de aici, pr/ecum/ Harta Daciei, portretul principelui (2 zw) etc., care se vor potea tramite făcute sul. Dein broşiurele de Paris ne-a venit una, cea pentru Transilvania, /in/titulată: „La Transylvanie en face des prétentiona de la Hongrie - Reponse a la lettre du général Klapca au général Garibaldi, par P(papiu), cu scop de a se informa Garib/aldi/ şi Europa despre noi. Afară de Esordiu[42] şi epilogu, broşiura cuprinde tot aceleaşi lucruri cu aceleaşi citaţiuni dein Inde/pendenţa/ constituţ/ională/ a Transilvaniei şi dein Apendicele ei. Cealaltă încă n-a sosit. În zilele aceste mai contribuirăm şi pentru autoriul ei, Vailllant[43], care se află morbos. Baserica S. Demetriu şi Bucăvăţiul rămân pentru vară, căci de astăzi începu a se pune şi p-aici iarna. Se zice că pre cea dintâiu Guberniul ar fi rezolut să o repareze. Într-aceea, vă rog să-mi tramiteţi instrucţiunea dată de sub Wolgemuth[44] pentru decopierea inscripţiunilor. La Bucovăţ sunt multe pietri cu inscripţiuni latine. Dein Elementele de filosofie să-mi tramiteţi şi mie 1 ex., precum şi altele ce veţi tipări ştiindu-se aceasta de rost. Istoria naturală pentru Gimn. sup. /o/ tipăreşte jidanul Baraşiu în Buc., ci merge foarte încet. Dacă a mea dein gimn.inf. a trecut şi se mai cere, voiu lăsa ca să o tipăriţi a doua oară, însă emendată, sub îngrijirea profesoriului resp. de Ist. nat. Aici se propune în gimn.inf. numai în III cl. foarte pre scurt. Se propune însă şi în clasele a III/a/, respective a IV/-a primaria, iar pre scurt.

                Să vedeţi iar pe Propr/ietarul/  rom/ân/nr. 45-48 cu o poveste foarte lungă despre noi. Aici aduce înainte şi cerculariul lui Sch/aguna/ în contra Gazetei şi a Calendarului lui Bariţiu, carele se circulase şi p-aici din mandatul metropolitului, precumu-mi spuse protopopul locale şi prof. de religiune în gimnaziul de aici. Citează câte verzi şi uscate din Ist. bisericească a lui P. Maior, dein Ist. rom. din Dacia sup. a lui A. Papiu şi dein Documentele ist., tot cărţi de-ale uniaţilor, prin cari vrea să arate că unirea a fost stricătoare naţionalităţii române şi a bisericii ortodoxe. Grecii de la Brăila tramiseră adresă de mulţiamită Eforiei şi cu distincţiune lui El-e-iad (cum scrie Nichif/or/) pentru jurnariul de astă-vară făcut încontra uniţilor cari, cu fostul popă unit Trifan[45] (sic) Maiorescu, vreau să reforme ortodoxia, să introducă catolicismul şi, cu el, absolutismul în ţară. E curios a auzi pre Propr/ietarul/ zicând că el nu scrie în contra românilor ardelenilor sau în contra fraţior ungureni, ci numai în contra unei fracţiuni de uniţi dotaţi cu toate privilegiile, pre când poporul român geme în servitute. Că uniţii au aprins în 48 răzb[oiul] civile şi acum vreau a-l aprinde şi aici, că Buda Sándor[46] nu e renegat etc. Apoi exclamând: ceea ce au fost fanarioţii pentru greci, aceea sunt uniţii pentru români. Aduce înainte rotele lui Bob ...[47] lefile canonicilor cele vechi şi ne întreabă pre noi răspopi uniţi că, unde am avut leafă mai bună în Blaj sau aici? Dar cele mai noi lucruri, de când cu plimbarea cardinalilor pre la Blaj, se vede că nu le ştie, căci ne frigea încă şi mai bine. Despre schimbările de acolo ne informară amicii noştri: nici simpatice, nici antipatice, numai simplu la întrebările noastre. Nici ne surprinse alta decât cele 4 ore de l. maghiară în cl. III. După a noastră opiniune ar fi destul a se propune l/imba/ m/aghiară/ în gimn.inf. şi cea germ. în gimn.sup., cum se face aici cu cea italiană şi germ.

                Încolo, cu toată onoarea rămâniu al r. Dv. umil şierb /serv/

                                                                                                                                                                S. Mihali

Doc. XII/226, f. 19-20, la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                XX

/Craiova, 13 decembrie 1861/                                                         Craiova, 13/1 dec. 1861

                                                                Reverendissime domine Canonice!

                D/omnul/ advocat Em. Chinezu m-a rogat să-i procurez 10 exempl. dein Gramateca cea mare a Dv. şi câte 1 ex. dein Gram. rom. şi ortografia cu litere latine a lui Clain, Gramatica rom/ână/ a lui Şincai, Tractatul ortografic al lui P. Maior şi Dicţionariele de Buda şi al lui Bob (şi Tentament crit/icum/ care este aici), apromiţând răfuirea toturor speselor în urmă. Deci, vă rog să tramiteţi zisele 10 ex. sub a mea răspundere cu preţ. de 3 zw. per exempl., fiindcă celealalte spese suie prese 1 zw. la fiecare ex/emplar/, cum se /în/tâmplă şi cu Sintaxele.

                  Tramiteţi şi dein celealalte cărţi de veţi avea vreun exemplar prisositoriu, sau cel puţin Dicţionarul Bobian. Au ne îndreptaţi unde am potea afla măcar unele dintr-ânsele. Adăugaţi cu astă cale 1 exempl. dein Orologiul mare cu lit. latine pentru protopopul de aici Mich. Angiulescu, fie şi nelegat, şi-i însemnaţi preţiul. Dar Psaltiri de aceleaşi aveţi? Şi dacă poteţi acludeţi şi una Programă de la 1857 cu art/icolul/ De nomine Valachorum gentili. Cam de vreo două săptămâni v-am expedit per Bucureşti, 1 Ist. Mică a românilor pentru clasile normali, 1 Ist. a românilor pentru cl. I gimn. şi 1 Ist. a românilor dein Dacia, împreună cu Geografia Daciei (modernă) pentru cl. II gimn. Pentru III şi IV cl. se află sub teasc. Toate de Laur[ian]. Bani pentru cele tramise mi-a dat de le-am plătit un şcolariu preut: Andronescu, cu 3 zw., pentru cari a zis să-i tramiteţi 1 ex. de Gr/amatică/ latină P.I. De cumva n-au mai sosit cărţile şi n-aţi expedat exemplariul de gram. lat., alăturaţi-l şi pre acesta la cele tramiţânde.

                Mă iertaţi că v-am adresat astă scrisoare în mod stereotip, ceea ce fac şi cu ale frate-mio etc. Cauza e că la mediuiuna [48] le purecă toate, una câte una şi cine ştie ce oameni mai pot fi şi pre acolo, cu ce instrucţiuni. Apoi,

n-aşi vrea bucuros a mai da materia de scris propriet/arului] celui de iad care, nu are alta ce scrie decât /despre/ personalităţi. Să nu mai iasă sfară în ţară că uniţii ţin dese coresp. Etc. El s-a apucat acum a apăra cauza lui Kossuth: zice că uniţii-s cauza neînţelegerei între români şi maghiari şi orice excese de aprinderi, omoruri etc. se tâmplă prein Ungaria zice că uniţii sunt cauza lor. Dar nu merită a pierde vorba. Omul şi-a pierdut minţile văzându-se urgisit de toţi.

                Afară de Harta Daciei, tipărită în Iaşi, a mai eşit în Bucureşti un mic Atlante[49] ce cuprinde mapamondul, cele 5 părţi ale păm[ântului] şi, în fine, harta Daciei, totu/l/ românesc cu litere lat. şi limpede, frumuşiel. Preţiul este 3 zwantigi în arg/int/, iar în hârtie 1 fl. 50 xr.

                Primiţi asigurarea sincerei mele stime cu cari mă subinsemn al r. Dv. Onoratoriu                                                                                                                              S. Mihali m.pr.

P.S. Jidanul librariu de aici va să aducă şi dein cărţile Dv., între altele, de la Filtsch. Înveliţi cărţile în nescari jurnale maghiare, ce ne-ar potea interesa.

Doc. XII/226, f. 21-22 la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                XXI

/Craiova, 20 aprilie 1862/                                                        Craiova, la joia mare / 1862

                                                                                Reverendissime Domine!

                Am primit cărţile cerute de mine şi dein contul prezentat rezultă cum că vă mai sum datoriu cu 15 zw.; 1 zw. rămăsese mai de demult, cu totul 16 zw. sau 1# şi 2 zw. Galbenul se află la mine în natură, iar cu cei 2 zw. v-am cumpărat cartea: „Povestea vorbei”, 3 broşiure care scadiu de la 6 zw. la 2. Aceasta o făcui dein cauză că, precumu-mi aduc aminte, era însemnat între cărţile ce-mi comiseseţi a le cumpăra de la Buc[ureşti], la plecarea mea dein Blasiu. Aste broşiure eram demult să vi le tramit dar, după ultima esarendare poştale, se cere de aici până la Buc. sau Orşiova mai mult ca de acolo până la Dv. Aşiadar, rămase a le tramite prein Olteanu cu finea lui iuniu, când merge cu nevastă-sa într-acolo şi sau vă va întâlni la expoziţiunea dein Braşiov, sau vi le-a pune în Sabiniu ori aiurea pre poştă către Blaşiu.

                Însă, mai târziu cu câteva zile înainte de ce vă scriu aceste m-am pomenit că-mi vine Aufgabs-recipiss[50] care s-a făcut de cătră poşta austriacă din Bucureşti la reclamarea mea ca din glumă, căci nici Abgabs-recipissea nu o aveam, nici taxa n-o tramisesem prein o simplă scrisoare cătră d.V.Pop[51] după cărţile ce le credeam pierdute. Dintr-est document înţelesei cum că cărţile (3 broş. de Ist.rom.) tramise ast toamnă, au sosit la Bl[aj] în 18 martiu şi că după sunetul Abgabsrecipisei cu nr. 156 tot atunci vi s-au şi inmanuat. Preţiul lor este 3 zw. Aşiadar, Dv. încă-mi datoraţi mie cu 32 zw. Pentru aceştia vă rog să-mi expeduiţi, după primirea acestei scrisori, 1 ex. din „Elemente de limba română după dialecte şi monumente vechi etc.” şi suntem chit.

                Nachfr[a]gschr[52] sta cum că cărţile au zăcut de la 30 nov. până la 13 febr. la vamă în verhandlung[53]. Aşi dori să ştiu că desfăcutu-s-au acolo ori nu. În cazul de antaniu rămasu-mi-a şi epistola pre lângă ele?

                Istoria cea mai mică a dlui Laurian se mai păstrează în cl. IV primară (normale), iar pentru a III-a /a/ făcut Eliadu alta, care e mai mult politico-religioasă decât naţională. Vorbind despre invaziunea lui Carol Robert în România zice dedesupt în notă că: p-atunci veniau uniţii cu arma în mână spre a ocupa posturile. La finit zice că românii au apărat totdeauna ortodoxia şi că a fi ortodox însemnează a ţinea românii una între sine şi cu celealalte popoare ale răsăritului, iar cei ce vreau a introduce între români uniaţia Papei vreau a-i dezbina şi a-i ruina. Pre Ioane şi Mateiu Hunyade i face români catolici renegaţi, rău voitori şi rău făcători românilor. Pre Mihai Viteazul ciocoiu, căci a introdus servitutea perpetuă între români. Din care cauză i zic oamenii Viteazu, dar nu Mare.

                Despre faptul unirii românilor nu vorbeşte. Pr[eţul] ei e 70 parale. Io cuget că Asociaţiunea noastră transilvană va lucra pentru înlesnirea comunicaţiunei literare cu România. Bine ar fi când s-ar face ceva şi pentru pregătirea profesorilor în diferitele specialităţi de ştiinţe căci, de exemplu, la noi profesura după cei 4 ani de teologie vine grea şi nu aduce efectul dorit. Bucovinenii luară iniţiativa pentru gimnaz. de la Suceava. România are tramişi tineri pentru filologia clasică la Berlin, iar pentru ştiinţele fizice-naturali-matematice la Paris. Io cred că Societăţii literare i compete a tracta despre atari lucruri, dacă se numeşte „pentru cultura poporului român”.

                Biserica (sic), foaia religioasă-morală din Buc/ureşti/ scrie că pre acolo circulă nişte broşuri greco-franceze pentru uniunea bisericilor răsăritene şi apusene şi o combate. Sunt interesante „Analele statistice” ale lui D.P. Marţian. Preţiul unui volum de pre 1 an e: 5 zw.

                Pre aici lumea liberală e foarte desgustată din cauză că toate posturile le-au ocupat conservativii. Acum zbiară, ţipă pentru legea presei. Fie, că şi-au prea făcut de cap. De alt/mintrea/, tot posturi ar mânca cu toţii, de ţărani puţin le pasă la toţi. Stânga s-a tare supţiriat, mulţi din cei mai cu capacitate i-au părăsit trecând în dreapta, au rămânând în centru, pr/ecum/ I. Ghica (de Samos), Boerescu, Iepureanu, Boşianu, Ştirbei cel tânăr etc. Pân şi Cogălniceanu, venit de preste Milcov, încă nu-i acompagniază întru toate. Vă rog ca să binevoliţi a preda alăturata scrisoare adresatului şi a recepe asigurarea consideraţiunei ce vă port, cu care mă subştern al reverendissimei Dv.umilie şierb

                                                                                                                                                S. Mihali m.pr.

Doc. XII/226, f. 23-24, la Arh. Naţionale din Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                XIII

/Craiova, 28 februarie 1868/

                /Lipsă începutul scrisorii/ ... domnul Moldovan, pe cari numai eri le primii. Mai antaiu mi s-a tramis recipise de la poşta austriacă prin poşta română sub convertă, în formă de scrisoare nefrancată, pentru care am plătit 28 bani. Mi s-a cerut să tramit 34 xr. pre cari aici în România i plătim cu gologani: ad/ică/ 1 sf/anţ/ şi 4 golog/ani/. A mai plătit corespondentele mieu, d. M/ihail/ Străjan (din Tür)[54] alte taxe şi zulaguri nemţeşti (sau ungureşti?). Era să mai pată şi altceva plicul, pentru cari toate alătur bucata respectivă din epistola lui. Am mai plătit eu aici 1 leu nou şi 11 bani. Am trebuit, în fine, să fac şi pre împărţitoriul ca şi tot anul trecut, de care mi s-a urât, fiind urbea noastră tare extinsă şi abonaţii depărtaţi unii de alţii cu locuinţa. Din aceată cauză am arangiat tramiterea ut supra.

                S-au mai adaus doi abonaţi: Paul Papasolescu şi Georgiu Ionaşcu, profesori, cărora să li se tramită Foaia începând de la nr. XI, ad/ică/ de la începutul anului acestuia.

                Vă rog r/everendissime/ a regula cât mai curând această afacere, pentru că pân-atunci nu potiu aduna abonamentele anului curente, iar alţii, mai literaţi, cari plătise încă de pre a/nul/ nou, fără a le cere eu, relcmaă mereu.

                În privinţa tramiterei banilor încă am de a oserba cum că acum nu mai primesc la poşta română bani în epistolă, până la 10#, ca mai nainte, ci trebueşte a-i pune în gropu /grup/, a-i înveli în piele, a-i aşeza ca să nu se mişte etc. Nu cumva aţi primit bancnote, câte 5 fl. de 1#, cari sunt foarte uşior de tramis. Ori dacă poteţi, să aşteptaţi până la vara ce veniţi la Buc/ureşti/ şi atunci vi-i tramit prin vreun membru al Consiliului general de Instrucţiune, ca de exemplu d/omnul/ Fontanin. Apropos! Acesta vă mulţumeşte pentru „Principia” asem/eni/ şi eu. Acum încheiu transmiţându-vă respectoasele mele salutări

                                                                                                                                                                S. Mihali

Doc. XII/226, f. 32, la Arh. Naţionale din Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                XXIII

/Craiova, 29 februarie 1868/                                   Craiova, 17 febr.v/echi/1868

                                                                                Reverendissime!

                Vă scriu din biroul poştei româneşti, unde sum chemat ca să ridic plicul cu Archivul, după datina de-aici. Eri reclamasem prin poşta nemţească pentru dânsul, astăzi sosi nr. XI cu poşta românească, pre lângă factura de la Soccec. De aci enorma întârziere! În plic găsii, pre lângă exemplarele adresate abonaţilor, tramişi încă 4 ex. sub adresa mea. Dintr-aceste: 1ul /îl/ opresc pentru mine, 2 le voiu preda noilor abonaţi Georgiu Ionaşcu şi Pavel Papasolescu, profesori: al 3-lea încă poate cuiva. Exemplarele fură de toate 40 la n/umă/r. Acum am de lucru cu împărţitul. De aceea vă rog să mijlociţi a se face precum am scris eri, adeca: toate numerele, fiecare cu adresa lor, să se pună în loc de în „plic”, în „Kreuzband”, adresându-l „Poştei româneşti din Bucureşti” etc. Nr. XII cred că va fi pe drum. Aşiadar, regularea se va potea face numai cu nr-ul XIII. Bine şi atunci. Pentru plicul acesta am plătit 1 leu, 11 bani.

                Salutare                                                                                                   S. Mihali

/La subsolul primei file notat de altă mână/: „Nic. Cancea la Calafat. Pensionar în Craiova”.

Doc. XII/226, f. 25-26, la Arh. Naţionale din Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                XXIV

                                                                                                                Craiova, 2 martiu n/ou/ 1868

                                                                                Reverendissime domine!

                Aţi primit scrisoarea mea recom/andată/ şi tramisă cu poşta nemţească. Veţi fi primit şi pre cea scrisă din biroul poştei româneşti şi tramisă cu această poştă. Astăzi vă scriu cum că exemplariul de sub adresa mea rămas la disponibilitate l-am dat unui domn Nicolau Câncea la Calafat. El însă cere jurnalu[l] de la început. Binevoiţi, dar, a i-l tramite şi pre cel dein anul trecut sub bandă (Kreuzband). Preste bandă cu adresa lui puneţi o altă bandă mai lată şi pre ea adresa: Biroului telegr. – post la Bucureşti. Pre această bandă să se pună şi timbrele poştali austriace de francatură până la Bucureşti.

                Aşiadar, am aflat abonaţi pentru câteştrele exemplarele venite sub banda mea neadresată pre domnii: Georgiu Ionaşcu, Paul Papasolescu din Craiova şi pre d. Nicolaeu Câncea de la Calafat. Astfel să se adreseze exemplarele de la nr. XIII începând, pentru că nr. XII, aşia cred, c-o fi pe drum. Domnul G.I.Pesicu este permutat de la Calafat, unde era subprefect, aicea în Craiova, unde a trecut la Tribunal. Aşiadar, să nu i se mai adreseze jurnalul la Calaf[at], ci la Craiova. Mai repet o dată, să nu expedieze „Archiv/ul/” în plic adresat mie, pentru că-mi cauzează şi tapagiu şi spese, ci precum am scris în precedentele mele epistole. Vă salut cu tot respectul        

                                                                                                                                                S. Mihali m.pr.

Doc. XII/226, f. 27, la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                XXV

/Craiova, 16 martie 1868/                                               Craiova, 4 martie v/echi/ 1868

                                                                                Reverendissime domine!

                Eri am primti şi al XII-lea nr. din „Archivu” cu poştea rom[ânească], pentru care am plătit 92 bani. Desfăcând plicul şi numărând exemplarele am aflat că lipseşte al lui G.I.Pesicu adresat la Calafat, dacă nu s-o fi expedit extra şi n-o fi mers cătră Calafat. În cazul contrariu vă rog să scrieţi lui Filtsch ca să i-l tramită din nou, adresându-l nu la Calafat ci, precum am mai scris, aici la Craiova, fiindcă s-a permutat de acolo aici. Prin urmare, numai pre al lui Nicolae Câncea să-l adreseze la Calafat. Să mai îndrepteze şi adresa următoare: C.D. Otetelişianu, în loc de G.D. Otetelişianu. Celelalte scrisori sper că le-aţi primit pân-acum.

                Am onoare a fi cu tot respectul al reverendisimei dvoastre umilit servitoriu

                                                                                                                                                S. Mihali m.pr.

P.S. Eu văzusem „Protopopadicia” lui P. Maior, când eram profesor în Blaşiu, la prefectul Seminariului care era, pare-mi-se, d. Pamfiliu[55]. După aceea ştiu că a cerut-o răposatul metropolit. Nu ştiu dacă s-a mai reîntors la Seminariu. După toate acestea nu-mi potiu imagina: cum? când? şi pre ce cale a ajuns ea la d. protopop Olteanu din Bucerdea? D/omnul/ Scarlat Mugăşianu[56] se roagă să-i tramiţi şi coala 1 din nr. I anul trecut.

Doc. XII/226, f. 28-29 la Arh. Naţionale Cluj-Napoca, fond citat.

 

                                                                                                XXVI

/Craiova, 20 martie 1868/                                             Craiova, 8 martiu v/echi/1868

                                                                                Reverendissime domine!

                Laai iarăşi condeiul la mână: parte ca să vă răspund la preţiuita epistolă de la 8 martiu n/ou/, parte ca să vă rog să mai scrieţi dlui Filtsch şi aceea (ce uitasem) ca să nu mai intituleze pre d. Panait Ioanide prof. de limba elenă cu „catechetu”. El se înscrisese în lista de anu greceşte: Katichitis = învăţătoriu, prof. În lista dein est an figura numai numele simplu. Acum la epistolă: Neregularitatea, de orice natură, provine singur numai de la poşta austriacă dein Bucureşti şi de la unele de prese Carpaţi, căci cea românească merge, mai ales de când e Fălcoianu directoriul ei, ca un orologiu. Singur numai drumurile şi caii ne mai fac piedeca de soseşte iarna prea târziu. Potiu eu ca să mă adresez uneori de-a dreptul cătră Filtsch? Pentru unele neregularităţi în expediţiunea Foii, bunăoară ca cea tâmplată cu nr. XII al lui Pesicu. Ale Dv. observaţiuni, fiind mai numeroase, poate le confundă. Banii vi-i voi tramite în # cum aţi cerut şi, încât nu se va potea, în napoleoni, pentru că nu toţi plătesc în #, ci şi în altă monetă, făcându-mi 14 sf.şi nu-i potiu respinge, că-i pierd. Străjanului nu-i voi tramite, ci de-a dreptul, ceea ce tot atâta-mi face. Dar poate ca să primiţi de la Străjanu bani nu tramişi de mine, ci de într-ai mei, de pre nişte botanice ce am tipărit şi i-am tramis spre vânzare în gimnaziile de acolo. D. Moldovan trebuia să fi adresat cele 4 ex. de anu abonaţilor de-a dreptul sub X band, căci cu plicu mi-a făcut o sumă de spese, pre cari nu vor a mi le reîntoarce, zicând (unii) că 1 # e preţiul cu porto cu tot şi io nu mă potiu ţigăni cu ei.

                Scriindu-vă 5 fl. de 1# n-am vrut să vă păgubesc, ci pentru ca atunci, fiind agiul mieu, zaraful (evreu) puţin mai dă pre deasupra. A fost un error calami, căci trebuia să zic „in bancnote după agio”, ceea ce mi-am adus aminte după expedirea scrisorii. Şi apoi mă gândeam că banii de la prenumeranţi abia vă ajung la edarea foii, neputând aduna şi capital. Iară spesele ediţiunei se fac acolo cu bancnote.

                Baserica cea mai veche de aici (a Sfântului Dumitru) toţi zic, după tradiţiune sau cum? că ar fi zidită de Ioaniţiu[57], regele bulgaro-român. Ea reprezintă acum o ruină pompoasă. Inscripţiunile cele vechi de pre pereţi, dacă au fost, s-au astupat prin reparaţiunile ce i s-au făcut. Există una deasupra uşii, afară, pre care n-am potut-o ceti de jos, care spun că e de la Matei Basarab. In intru n-am intrat niciodată (că este încuiată), fiindcă mi s-a spus că n-are inscripţiuni vechi. Dar pre la 1862 a fost aicea C. Boliac cu nişte scrutători francezi; ei s-au suit cu scări şi au decopiat tot ce li s-a părut interesante. Cătră dânsul vă adresaţi. Date despre originea ei etc. s-ar găsi în documentele, hărţile, actele de donaţiuni ce i s-au făcut, fiindcă are venituri foarte mari, cari astăzi se află în mâna gubernului. Acele acte, donaţiuni etc. trebue să fie păstrate în Arhivul Statului din Bucureşti. C. Boliac, ca fost arhivist, sau Haşdeu trebue să ştie de ele. Profesorul de istorie universală de aici /î/mi spuse că a văzut o Istorie a Ţării Rom[âneşti] în manuscris la unu/l/ Ghiţă Pop, fost profesor de l. elenă în Bucureşti, care acum se ţine mai mult pre la Câmpina, în care se vorbea mai pre larg de această baserică şi despre urbea noastră, cum că ambele ar fi de pre timpul Imperiului româno-bulgar.

                Încheiu şi totunadată trebue să-mi răresc corespondenţele, fiind ocupat cu compunerea, scrierea şi tipărirea manualelor de şcoală după provocaţiunea ministeriului de la 9 ianuariu. Doară nu vă pierdeţi timpul cetind şi pre Trompeta? Aici n-o cetesc numai aceia cari suspină după Cuza. Spuneţi, vă rog, fratelui mieu salutările mele şi că ne luptăm cu scumpetea de tot feliul în mănoasa România. Am onoare a fi cu tot respectul al reverendisimei Dv. prea umilit

                                                                                                                                                                S. Mihali

P.S. să nu faceţi cumva să nu mergeţi est an la Buc[ureşti], când se pune baza literaturei cu stabilirea ortografiei, [a] gramaticei premiânde etc. Toţi la câţi am spus s-au întristat de aceasta, zicând că ceilalţi singuri n-or să facă nici o treabă. Şi apoi, când n-am fost noi suspicionaţi de cătră inamici?

Doc. XII/226, f. 30-31 şi 33, la Arh. Naţ. Cluj, fond citat.



[1] L. Botezan, I. Botezan şi E. Cuibus, Timotei Cipariu. Corespondenţă primită, Bucureşti, 1982.

[2] Idem, p. 395; vezi doc. I, II şi III.

[3] V. doc. VI şi VII.

[4] V. doc. V-VII; Corespondenţa lui Aaron Florian cu George Bariţiu, în George Bariţ şi contemporanii săi, vol. I, Bucureşti, 1973, p. 82-84.  

[5] V. doc. I, V şi VII.

[6] V. doc. I şi VI.

[7] L. Botezan, I. Botezan şi E. Cuibus, op.cit., p. 403-427.

[8] V. doc. IX.

[9] V. doc. XII.

[10] V. doc. XXI.

[11] V. doc. XXVI.

[12] Luciul, poreclă dată de români politicianului sas Wilhelm Löw, fost deputat din partea micului scaun Miercurea Sibiului în Dieta stărilor privilegiate de la Cluj care, în 30 mai 1848, a votat legea uniunii Transilvaniei cu Ungaria; între 1861-1865 contracandidat al lui Ilie Măcelaru la ocuparea funcţiei de jude scăunal suprem.

[13] În situaţii de interes politic şi mai ales naţional, să nu i se acorde încredere necondiţionată în ceea ce priveşte ţinerea secretului.

[14] Ioan Covaci (1827-1893), participant la revoluţia din 1848-1849, tribun în armata populară a lui Avram Iancu, s-a distins în luptele contra detaşamentului lui Kemény Farkas din primăvara anului 1849; după revoluţie profesor mai întâi de limbi orientale la seminarul teologic şi apoi de matematică şi limba greacă la liceul din Blaj; împreună cu Simion Mihali, pleacă la Craiova, unde-şi continuă cariera didactică; acolo îşi va schimba numele în Faur.

[15] Umlauf, probabil tot pseudonym pentru un demnitar austriac, din moment ce în text se spune că va fi înlocuit cu viitorul ministru de externe Nádásdy.

[16] Nádasdy Ferenc, conte maghiar, ministru de externe al Impreiului austriac în perioada regimului neoabsolutist postrevoluţionar dintre 1851-1860, iar între 1861-1865 şeful Cancelariei Aulice a Transilvaniei de la Viena.

[17] Hilbrich, personaj neidentificat.

[18] Gabriel Dorgo, în preajma şi în timpul revoluţiei din 1848-1849 jude nobiliar al plăşii Teaca din comitatul Cluj; din toamna anului 1849 până în 1851 împuternicit al autorităţilor habsburgice pentru restabilirea ordinii la Blaj şi împrejurimi; între 1861-1865 comisar gubernial.

[19] Carabeţiu, persoană neidentificată, probabil strămoş al familiei blăjene Cherebeţiu.

[20] Bucoavna = Abecedar

[21] Nicolae Găetan, a studiat în preajma revoluţiei teologia la Viena; în iulie 1848 s-a numărat printre tinerii intelectuali ardeleni care au răspuns apelului guvernului rpovizoriu din Ţara Românească şi au acceptat să facă parte din comisia de propagandă; după revoluţie a fost asesor la Tabla regească din Târgu Mureş; în 1863 va fi ales deputat în cercul electoral Vinţu de Jos şi va face parte din Dieta de la Sibiu; va participa şi la Dieta încoronării de la Pesta, unde se va număra printre deputaţii români care n-au avut curajul să se pronunţe împotriva legii uniunii.

[22] Auf Androhung = sub ameninţare.

[23] Ion Maiorescu

[24] Ioan Bran de Lemeni

[25] Nicolae Bălăşescu, originar din Sibiu, din 1835 profesor la seminarul teologic din Bucureşti, unde se va călugări şi-şi va lua prenumele de Nifon; va participa la Adunarea Naţională de la Blaj din mai 1848; aici va fi ales membru al Comitetului Naţional Român şi în această calitate va fi temporar arestat de comisarii Guberniului nobiliar de la Cluj; în timpul războiului civil se va refugia în Moldova la mănăstirea Neamţului; în preajma războiului de independenţă va deveni episcop al românilor din Dobrogea.

[26] Paul Vasici (1806-1881), născut la Timişoara, a absolvit înainte de 1848 Facultatea de medicină din Pesta şi a fost numit director la Carantina de la punctul vamal Timiş; după revoluţie a devenit inspector şi consilier al şcolilor ortodoxe din Transilvania; între 1865-1866 a făcut parte ca deputat din Dieta de la Sibiu.

[27] Andrei Mureşianu

[28] Advocaten Ordnung = Regulamentul avocaţilor; şi die Gerichzuständigkeit = competenţă judecătorească

[29] Pedel = om de serviciu la tipografie.

[30] Pflicht-exemplariul = exemplarul obligatoriu.

[31] Teodor Aaron (1803-1859), din 1829 profesor la gimnaziul din Beiuş; între 1842-1848 cenzor şi revizor al cărţilor româneşti ce se editau la tipografia Universităţii din Pesta; din 1850 canonic al Capitlului episcopiei Greco-catolice de la Oradea, iar din 1854 al celui de la noua dieceză a Lugojului.

[32] Gheorghe Sion (1832-1891), autodidact cu preocupări lingvistice şi literare; în 1848, refugiat în Transilvania, a participat la Adunările de la Blaj şi Lugoj; în 1867 membru fondator al Societăţii Academice iar în 1877-1878 secretarul ei.

[33] Ioan Micu Moldovan, după revoluţie profesor la Blaj şi colaborator al lui Cipariu; după moartea lui Bariţiu va fi ales membru al Academiei Române (în 1894).

[34] Mihail Boiadji s-a născut la Buda în 1780 într-o familie macedo-română; cunoscând greaca, maghiara, germana şi limbile sud-slave a manifestat de tânăr preocupări lingvistice; s-a numărat şi el printre membrii fondatori ai Societăţii Academice de la Bucureşti.

[35] Constantin Alutan (1797-1868), înainte de 1848 profesor la Blaj, vicar episcopal al Făgăraşului şi apoi din 1854 canonic al Capitlului blăjean; participant la Adunarea de la Blaj din 15-17 mai 1848, între 1863-1865 deputat în Dieta de la Sibiu.

[36] Ioan Antonelli (1827-1888), în timpul războiului civil din 1848-1849 vicetribun şi tribun în legiunea lui Ioan Axente Sever; după revoluţie mai întâi profesor la Blaj şi apoi protopop la Turda şi vicar Episcopal la Făgăraş; în 1866 şi-a depus mandatul de deputat în parlamentul de la Pesta, fiind adept al pasivismului; în 1872 a revenit la Blaj ca şi canonic; a tradus din istoricul roman Titus Livius şi a ţinut comunicări cu ocazia adunărilor anuale ale Astrei, fiind unul din fondatorii ei. 

[37] Georgiu Popa, om de serviciu la gimnaziul din Blaj.

[38] Ioan V. Rusu, profesor la Sibiu după revoluţia din 1848; s-a numărat printre fondatorii ai Astrei şi I-a fost secretar în primii ani după înfiinţarea ei; a editat în 1854 un manual de istorie universală, de fapt o istorie a Greciei şi Romei; el nu trebuie confundat cu Ioan Rusu, profesor la Blaj înainte de 1848, care poate fi considerat întemeietor al studiului geografiei la români prin publicarea, în 1842, a Icoanei pământului în 3 volume.

[39] Dionisie Pop Marţian, ardelean de origine, după 1859 s-a stabilit în Principatele unite, unde a  pus bazele ştiinţei statisticii la români.

[40] Ştefan Boieriu (1794-1861) profesor la Blaj în 1816-1818, iar din 1834 ridicat la rangul de canonic.

[41] Iuliu Baraşiu, medic originar din Polonia, silit să se refugieze în Ţara Românească după înfrângerea revoluţiei din 1848-1849; a funcţioant mai întâi ca medic la Călăraşi şi apoi a predat ştiinţele naturii la Şcoala de medicină din Bucureşti; între 1864-1867 a publicat o istorie a ştiinţelor naturii în trei volume dedicate Zoologiei, Mineralogiei şi Botanicii.

[42] Exordiu = introducere.

[43] J.A.Vaillant, profesor sau consul al Franţei mai mulţi ani în Ţara Românească înainte de 1848; a fost implicat în procesul Societăţii secrete a lui Dimitrie Filipescu din 1840; a întocmit un dicţioanr francez-român şi roman-francez; reîntors în Franţa, după revoluţie a susţinut prin presă şi legături politice unirea Moldovei cu Ţara Românească, alături de Edgar Quinet şi Jules Michelet.

[44] Ludwig Wohlgemut, general austriac, după înfrângerea revoluţiei din toamna anului 1849 până în 1851 comisar sau guvernator imperial al Transilvaniei fără simpatie faţă de saşi şi români.

[45] Pavel Trifan sau Trifu, tatăl lui August Treboniu Laurian.

[46] Alexandru Buda, unul din deputaţii români din comitatele vestice în Dieta Ungariei din 1848-1849 care s-a manifestat ca adept al lui Kossuth şi ca susţinător al revoluţiei maghiare.

[47] I. Heliade Rădulescu se referea la episcopul Greco-catolic Ioan Bob de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

[48] Mediuina = termenul se referă la controlul sau cenzura ce se practica la vama austriacă.

[49] Atlante = atlas.

[50] Aufgabs-recipiss = recipisă de expediere; Abgabs-recipiss = recipisă de primire.

[51] V. Pop, ardelean stabilit la Bucureşti, care a trimis pachetul cu cele trei exemplare din Istoria României, despre care autorul scrisorii mărturisea că le-a crezut pierdute.

[52] Nachfr[a]gschr = o publicaţie /Monitor/ cu care lucrează Vama.

[53] Verhandlung = în verifiare, cercetare, cenzură, control, prelucrare.

[54] Mihail Străjan sau Strejanu (1841-1918), originar din satul Tiur de lângă Blaj, după absolvirea liceului din acest orăşel a urmat Academia de Drept din Sibiu şi Facultatea de litere din Bucureşti, iar pentru obţinerea doctoratului în filozofie şi-a completat studiile în Franţa şi Germania. A funcţioant ca profesor la Iaşi şi Botoşani, Bucureşti şi Craiova; a elaborat manuale şcolare şi a colaborat la revista junimii “Convorbiri literare” şi la Enciclopedia română a lui C. Diaconovici.

[55] Ioan Pamfilie (1827-1877), cu doctoratul în teologie la Viena, a funcţionat după revoluţia din 1848-1849 ca profesor la seminarul teologic din Blaj până în 1862, când a devenit protopop al Clujului; în 1869 a revenit la Blaj, fiind ales canonic; el nu trebuie confundat cu predecesorul său omonim, implicat în complotul contra lui Simion Bărnuţiu din 1842-1843.

[56] Scarlat Mărgineanu, intelectual craiovean, îi solicita lui Cipariu “Arhivul” din 1867.

[57] Ioniţă Asan, ţar al imperiului româno-bulgar între 1197-1218.